sonetul XII – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Sonetul XII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Să vrei prefacerea! prins de-al văpăii avânt,
ce-ţi poate ţie răpi a prefacerii fală?
Faurul spirit oricare, ce-i pământesc îndrumând,
iubeşte în chipul zvâcnind răsturnata migală.
Ce-i rămas neclintit, încremenire-nseamnă!
Afli-adăpost în groaza ce nevăzut ameţeşte?
Aşteaptă! Năprasnic veghează mai cruntă năprasnă!
Vai ţie! – Securea ascunsă pândeşte!
Dar cunoaşte izvoru-n şuvoi a cunoaşterii fire,
cârmuind-o voios prin plăsmuiri luminate
ce sfârşind, ades reîncep prin sfârşitul ce piere!..
Fericirea oricare se naşte din despărţire
străbătând-o mirată. Dar Daphne, schimbată
în laur înmiresmat, te vrea adiere!

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-adevăr, cu-amorul mă fălesc,
Ce-atunci când urcă pân’ la fruntea mea,
Mă-ncoronează c-un rubin sadea
Şi toţi bărbaţii lacom îl privesc –
Dar chiar şi-acest amor, eu mă feresc
Să-l îndrăgesc, dar dacă tu ai vrea
Poţi să mă-nveţi, exemplu îmi poţi da
Când ochii noştri-întâi se întâlnesc,
Şi dragostea-i prezentă. Şi-atunci tac,
Păstrând în taină marele amor;
Dar sufletul mi-ai prins, că-i slab, sărac,
Şi l-ai urcat pe tronul tău uşor –
Şi-mi place mult (ah, suflet, ce să fac)
Să stau cu tine, fiindcă te ador.

Francesco Petrarca - Sonetul XII [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E bucuros că iubirea pentru Laura îl înalță spre binele suprem.
Când printre alte doamne câteodată
îi văd pe chip Iubirea virtuoasă,
cum nu găsesc niciuna mai frumoasă,
simt că mă-ndrăgostesc de ea pe dată.
Eu slăvesc locul, ora minunată,
când sus privirea îmi era atrasă,
şi inimii îi zic: Fii bucuroasă
că-n felu-acesta fosta-ai onorată.
Căci de la ea ai gândul de iubire
ce către culmi înalte se îndreaptă,
dispreţuind ce-o lume îşi doreşte;
numai prin ea ai parte de-mplinire
şi urci la cer urmând cărarea dreaptă
cu-a mea speranţă care te-nsoţeşte.

William Shakespeare - Sonetul XII: Când Timpul Îl Măsor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când timpul îl măsor și urmăresc
Cum ziua cade-n noapte-ntr-un târziu;
Când văd cum violetele pălesc,
Și negre bucle dau în argintiu;
Când văd copacii văduviți de frunză,
Care-nainte turme au umbrit,
Recolta verii-n snopi cum este strânsă,
Și-n car purtată, ca-ntr-un dric cernit,
Atunci la frumusețea ta gândesc,
Cum timpul te aruncă la gunoi,
Iubiri și frumuseți se năruiesc
Și mor, pe cât apar altele noi;
Nu-i pază contra Timpului mai bună
Ca un copil pe care-l lași în urmă.