Elizabeth Barrett Browning - Sonetul VII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

A lumii faţă cred că s-a schimbat
De când am auzit păşind încet
Sufletul tău, ce m-a desprins discret
De-acel hotar cumplit şi îngheţat
Al morţii-n care m-aş fi scufundat
Dacă-n iubire nu intram complet
Ca viaţa să-mi transform. Ca la banchet
Băut-am din pocal – de Domnul dat
Pentru botez. Ce bine că te am.
S-au schimbat cer şi numele de ţări,
Dar eu şi-aici şi-acolo te vedeam;
Lăuta, cântul răsunând în zări,
Toţi îngerii ştiau că le-ndrăgeam,
Căci al tău nume-l poartă peste mări.

Francesco Petrarca - Sonetul VII [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îndeamnă un amic să iubească filozofia şi literatura.
Gât, somn şi pat de puf ce te îmbie
au alungat din lume-orice virtute
şi de la drumul drept, pe neştiute,
ne-am abătut şi mergem în pustie;
şi-aşa s-a stins lumina din tărie
ce ne-a vegheat în vremuri dispărute,
iar cel ce vrea din Helicon, din munte,
izvor să nască, e-o minune vie.
Ce dor de mirt, de lauri şi urale?
Filozofia-i goală, nu contează,
zic cei ce vor câştiguri ticăloase.
Puţini tovarăşi ai pe altă cale:
de-aceea te implor, spirit de vază,
să laşi în urmă doar lucrări frumoase.

sonetul VII – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul VII

Francesco Petrarca - Sonetul VII [Il Canzoniere]