sonetul v – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul V

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Solemn înalț acum inima grea,
Ca și Electra urna ei odat’,
Și-n ochii tăi privind am răsturnat
Cenușa-n fața ta. Și vei vedea
Mormanul de obidă strânsă-n ea
Și cum scântei mai ard înverșunat
În scrumul gri. Și de le-ai fi călcat
Zeflemitor, stingând văpaia rea,
Ce bine ar fi fost. Dar dacă stai
Doar lângă mine și aștepți un vânt
Să ia cenușa.. laurii ce-i ai
Nu te feresc, iubite, pe cuvânt,
Să nu-ți arzi părul cel frumos de crai.
Mai bine pleacă, haide, ia-ți avânt!

William Shakespeare - Sonetul V

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aceleași ore care ți-au croit
Trup adorabil desfătând priviri
S-or dovedi tirani cu-același chip
Frumosul covârșindu-l de slutiri.

Timp fără tihna, pe oricare vară
În iarna o transformi și o îngheți,
Îngheață seva, frunzele-s povară,
Splendoarea-i desfrunzită sub nămeți.

Când floarea vieții nu o distilezi,
În vas de sticlă să o ții captivă,
Nici fastul frumuseții nu-l mai vezi,
Nici ce-o făcea să fie atractivă.

Te distilez și iernii-i ating drumul,
Când nu te văd, măcar să-ți simt parfumul.