Azi ne iubim ca pustnicii în schituri,
la trup, jumate orbi, jumate muți,
în celălalt definitiv pierduți,
visând la răvășitele-așternuturi.

Mă-ntrebi, nelămurită, de ce oare,
azi, aerul împiedică să zboare
aceeași pasăre ce altcândva.

În cer, precum în apă, se-afunda?
Fi-mi arșiță pe ger, ți-oi fi răcoare
pe lipăr: doar așa ne-om îndura!…