Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Mării de Foc
Ne asaltează valuri dinspre mareȘi-un vânt ce ține păsările-n loc,E-o vijelie înfiorătoareSub cerul gata-n seară să ia foc.Privim, îmbrățișați, cum pleacă noriiSă se ascundă-n zările pustiiȘi cum furtuna-mpinge călătoriiSpre ceruri ce nu-i pot adăposti.Se-nvălmășesc nori albi cu nori de ploaieȘi curge-nseninarea-n stropii greiCe se aștern, pământul să-l înmoaiePrin bucuria ce-au adus cu ei.Întreaga mare e … Citește mai mult