sonetul lxxxvi

Să fie versul lui cu pânza-n vânt,Ce vede-n tine-o pradă și o vrea,Cel ce mi-a pus ideile-n mormântȘi a făcut sicriu din mintea mea?Oare-al său duh, de duhuri inspiratSă scrie minunat, m-a prăpădit?Nu, că nici el, nici cei ce l-au urmatNu-s vinovați c-am versul buimăcit.Nici el, nici acel duh prietenosCe-l amăgește noaptea că-i istețNu m-au … Citește mai mult