sonetul LII

Sunt ca bogatu-a cărui cheie-n tainăÎl duce la ferita lui comoară,Pe care n-o scrutează des, de teamăCă va toci plăcere-atât de rară.De-aceea sunt puține zile faste,Fiindcă-s înșiruite peste anCa pietrele în salbe, prețioase,Ori ca bijuteriile-n colan.Așa-i și timpul care te păstreazăLa pieptul meu, precum dulapul careVeșmântului ales îi etaleazăCând clipa vine-ascunsa lui splendoare.Ferice ești, victorios … Citește mai mult