sonetul I – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Sonetul I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și-un pom crescu. O, pură depășire!
O, cântă-Orfeu! O, în auz pom mare!
Totu-a tăcut. Dar chiar în amuțire,
fu început și semn și transformare.
Și s-au iscat din liniște-animale,
din codrul clar, de cuib, culcuș, desprins;
și nu din vicleșug sau spaimă-au prins
să fie-n ele-atâta de domoale,
ci din auz… Glas, răgete pustii
părură mici în inimi. Și-unde doar
colibă fu, mai ieri, spre a primi
aceasta, loc de pofte-ntunecat,
cu o intrare-ai cărei stâlpi tresar –
un templu în auz tu le-ai creat.

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La Teocrit cândva am cugetat
Cum a cântat el anii trecători,
Ce parcă-n mână, pentru muritori,
Bătrâni sau tineri, daruri au purtat;
Şi cum gândeam la graiul depărtat,
Eu am văzut cu ochi iscoditori
Şi-nlăcrimaţi, şi poate visători,
Toţi anii trişti ce Soarta i-a chemat
În umbră să mă ţină. Şi-am zărit
C-o Formă se strecoară-ncetişor
Şi-apoi din spate părul mi-a smucit;
Zicându-mi cu un glas dominator:
„Ghici cin’ te trage? ” – „Moartea”, am rostit,
Şi-aud răspuns, „Nu-i Moartea, ci Amor”.

Francesco Petrarca - Sonetul I [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cere iertare oamenilor pentru slăbiciunea sa şi le spune cât de mult se ruşinează.
Voi ce-auziţi în rime-mprăştiate
cum inima-mi hrăneam cu suspinare
când eram tânăr, veşnic în eroare,
nu cum mi-e felul astăzi, din păcate,
căci plâng acum şi mă frământ de moarte
sperând în van, căci chinul milă n-are,
spuneţi-mi cum să-mi vină alinare
de la cei buni, şi grijă să îmi poarte?
Dar văd acum, prin prisma amintirii,
că tot poporul a vorbit de mine,
şi mă jenez, căci fost-am de ocară;
ruşinea este rodul rătăcirii
şi mă căiesc, căci înţeleg prea bine,
plăcerea lumii e un vis ce zboară.