Francesco Petrarca - Sonetul CLX [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îşi hrăneşte mintea şi simţurile cu aspectul şi cu glasul Laurei.
Îmi hrănesc mintea c-o aşa mâncare,
c-ambrozie, nectar, acestea două,
nu sunt mai bune, şi în suflet plouă
cu a lui Lethe veşnică uitare.
Şi-n inimă aud o suspinare
când ea rosteşte câte-o vorbă nouă,
şi spre-al ei chip, cu mâinile-amândouă,
mă trage Amor să sorb dulceaţă mare.
iar acel glas şi cerul îl uimeşte,
când vorbe dragi duios îi ies din gură,
dar cine nu le-aude se-ndoieşte.
Şi mândră e micuţa ei figură,
cu care viaţa asta se făleşte,
căci ruptă e din Cer şi din Natură.

sonetul clx – Versuri.pro

Francesco Petrarca - Sonetul CLX [Il Canzoniere]