sonetul ca un psalm

Din trupul tău, nimic nu-mi prisosește.Nici prea devreme nu-i, nici prea târziusă-auzi că-n inimă, ca-ntr-un pustiu,nisipul, de o vreme, rana-mi crește.De vrei să ne iubim ca-odinioară,să vii să schimbi fitilu-n lumânări,iar ochilor, le pune noi cătări,și-n lume, noapte fă mai de cu seară!Întârzie în el, că nu-i păcat,de trup, de-i patul suprasaturat!Iubește-mă tăcând, ca-n mănăstire,citește-mi … Citește mai mult