sonetul al XVIII-lea

Dansatoare, tu strămutarea tot ce sortit e să piară, ofrandă;vârtej, cel din urmă pom, creşti din mişcare,domneşti peste vreme, zbor prins în ghirlandă! N-a înflorit peste freamăt, deodată,peste vârfu-i, tăcerea? Deasupra, nu-l învăluiai?Sus, nu soare era, nici vară, ci nemăsurataarşiţă pe care-n nepreget o desfăşurai. Doar roade purta, roade, copacul, extazul.Nu-i oare molcomă roadă: ulciorulvărgat, … Citește mai mult