Elizabeth Barrett Browning – Sonetul VII

A lumii faţă cred că s-a schimbatDe când am auzit păşind încetSufletul tău, ce m-a desprins discretDe-acel hotar cumplit şi îngheţatAl morţii-n care m-aş fi scufundatDacă-n iubire nu intram completCa viaţa să-mi transform. Ca la banchetBăut-am din pocal – de Domnul datPentru botez. Ce bine că te am.S-au schimbat cer şi numele de ţări,Dar eu … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul 7

De câte ori mă-ndrept spre voi, umbrare,fugind de alţii şi când pot, de mine,stropind cu lacrimi ierburi moi şi floareşi sfâşiind văzduhul cu suspine!.De câte ori străbat cu-nfrigurarepăduri adânci sub bolţi de-ntunecimeşi gândurile mi te cată-amare,şi chem cu deznădejde către tine!.În mintea mea răsari, şi ca prin ceaţăzeiţă mi te văd, minunăţie,din val ieşind pe … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 7 [Sonnet VII]

La răsărit, când soarele-nfocatSe-nalță în cer, toți cei de pe pământÎl preamăresc, că iar s-a ridicatȘi cu respect admiră discul sfânt.În timp ce suie pe un deal cerescCum face orice tânăr, cu curaj,Ochi muritori splendoarea-i urmărescÎn auriul său pelerinaj.Dar la zenit, când carul obositCa-n vârsta neputinței, vine-n jos,Ochii smeriți, ce-n slavă l-au privit,Se-ntorc acum spre … Citește mai mult