sonetul 66 – Versuri.pro

Pablo Neruda - Sonetul 66 (Soneto LXVI)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu te iubesc decât că-mi eşti iubită,
şi ne-amor acest amor se cheamă;
te-aştept nu cu speranţă, ci cu teamă,
te-nvălui în privirea mea orbită.
Să te iubesc mi-a fost menirea gravă,
să te urăsc cu-o ură infinită,
cu inima ce-n pieptul meu palpită
când sloi de gheaţă, când puhoi de lavă.
Lumina iernii poate-o să-mi trimită
în crudu-i fulger stingerea din slavă,
şi voi simţi întreg că mă destramă;.
dar nici vecia nu-mi va fi tihnită,
iubito, fără dulcea ta otravă,
căci te iubesc în sânge şi în flamă.

William Shakespeare - Sonetul 66

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sătul de toate, moartea o doresc,
Că omul priceput e cerşetor,
Că o lichea se îmbracă-n strai regesc,
Că cel onest trădat este uşor,
Că sunt slăviţi doar cei ce se fălesc,
Că de virtute toţi s-au lepădat,
Că orice lucru bun batjocoresc,
Că cel puternic pare mutilat,
Că un artist devine un proscris
Că iscusit se crede-orice neghiob,
Că adevărul pur e interzis,
Că binele la rău a ajuns rob.
Sătul de toate, vreau să plec grăbit,
Dar dacă mor, îl pierd pe-al meu iubit.

William Shakespeare - Sonetul LXVI: Scârbit de Toate, Chem Odihna Morții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Scârbit de toate, chem odihna morții,
Văzând om bun pe post de cerșetor,
Și-un neica nimeni răsfățat al sorții,
Și cel cinstit trădat de jurător,
Și rangul pe nedrept atribuit,
Și a fecioarei cinste terfelită,
Și ce-i perfect total disprețuit,
Și forța de nevolnici copleșită,
Și arta amuțind sub tiranie,
Și nebunia în control mereu,
Și bunul simț considerat prostie,
Și binele în slujba celui rău.
Scârbit, din lume aș pleca cu timpul,
Doar că de mor, cel drag rămâne singur.