sonetul 6 – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Sonetul VI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trandafir, pururi domneşti; antichităţii
fostu-i-ai potir fără chenar aurit;
nouă ne eşti floarea deplinătăţii,
chip nenumărat, niciodat’ istovit.

Mândrul avut, veşmânt peste veşmânt,
învăluie-un trup ce-i doar strălucire;
dar însăşi petala despuiată-i în vânt,
şi-i veşmântului, oricând dezminţire.

De veacuri mireasma ta ne-îmbie
cu gingaş nespuse numiri;
preaslăviri către bolţi înălţate.
Nu ştim cum să-ţi spunem, ghicim..
amintiri către tine se-ndreaptă, o mie,
ceasuri râvnite ce pot fi chemate..

Francesco Petrarca - Sonetul 6

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De câte ori foșnesc sub bolți rotunde
Copacii verzi și păsări plâng și-adie
Un dulce vânt sau murmură din unde
Malu-nflorit pe care zac și-a scrie.
Încerc când amintirile mă-mbie,
Îmi văd iubita ce-n pământ se-ascunde
Și glasul i-l aud, căci încă vie
Suspinelor de-a-pururi îmi răspunde.
„De ce te zbuciumi și-ți grăbești anume
Sfârșitul (îmi șoptește cu blândețe)?
De ce verși fluvii de durere, spune?
Să nu mă plângi; eternă tinerețe
Trăiesc murind și ochii stinși pe lume
Sorb fără saț lumini și frumusețe.”

William Shakespeare - Sonetul 6 [Sonnet VI]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Așa că mâna iernii n-o lăsa
Vara să-ți ia cât distilat n-ai fost,
Pune-ți esența într-un flacon, ceva,
Splendoarea să nu-ți piară fără rost.
Căci nu-i un împrumut, cum s-ar părea,
Ce-l bucură pe cel ce l-a primit;
E datoria ta de-a procrea,
Vreo zece prunci te-ar face fericit.
Căci înzecit tu te vei bucura
Privindu-te în zece copilași
Și-atunci când moartea viața-ți va fura,
Vei dăinui prin toți acești urmași.
Nu fi căpos, ești mult prea rafinat
Ca pruncul să ți-l lași de viermi mâncat.