sonetul 40 – Versuri.pro

William Shakespeare - Sonetul 40

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iubite, ia-mi iubirile, pe toate,
ești mai bogat de le vei dobândi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire, poate,
dar ea a ta este de când o știi.
De dragul meu dacă-mi primești iubirea
și-o cheltui, nu te voi fi blestemat
și totuși te blestem, de-i iei sclipirea
fără să ți-o dorești cu-adevărat!
Iubit tâlhar, tu, hoțul de miresme,
te iert când sărăcia mea o furi,
iubirii-i ierți fărădelegea lesne,
mai greu fărădelegile le-nduri.
O, desfrânat ce schimbi în bine răul,
nu-mi fi dușman, chiar dacă-mi ești călăul!

William Shakespeare - Sonetul 40 [Sonnet XL]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iubitele, pe toate mi le-ai luat;
Și-acum ești mai bogat decât ai fost?
Nu, dragul meu, că un amor curat
Ți-am dat doar eu și ai avut un rost.
Iubirea prin iubită că mi-o vrei,
Nu te condamn de ea c-ai profitat,
Însă greșești, și-o spun cu mult temei,
Când guști din ce cu mintea-ai refuzat.
Hoț blând, m-ai jefuit, dar eu te iert,
Deși mă furi, așa sărac cum sunt,
Însă iubirea știe ceva cert,
Trădarea este lucrul cel mai crunt.
Dar, dulci plăceri de oameni pătimași,
Mai bine mor, decât să fim vrăjmași.