sonetul 39 – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XXXIX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Deoarece putere tu posezi
Să treci prin masca mea şi să priveşti
(În care au lovit toţi anii-aceşti
Cu ploaia lor) şi sufletul să-mi vezi,
Un martor stins al vieţii de corvezi,
Acolo undeva cu drag zăreşti,
În sufletul ce doarme ca-n poveşti,
Un înger despre care sincer crezi
Că merge-n Rai – şi chiar dacă nu pier
Păcate, griji şi moarte şi destin,
Şi ce văd alţii, şi ce nu prefer,
Poveri ce-apasă, gândul meu meschin –
Tu nu renunţi.. Ah, fă-mă să ofer
Azi mulţumiri, căci bine-mi faci din plin.

William Shakespeare - Sonetul XXXIX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Oh! Cum te pot cânta cum se cuvine,
Când toată ești tot ce am eu mai bun?
Ce haz are-o rugă pentru mine,
Când ruga tot de dragul tău o spun?
Chiar și așa, trăind-o separat,
Iubirea nu mai poartă-același nume,
Dar împărțind-o, te-aș fi înzestrat
Cu tot ce numai ție-ți se cuvine.
Absența, ești supliciu dovedit,
Când tihna ta nu-mi e-ngăduitoare,
Să destind timpul-n gânduri de iubit.
Sunt timp și gânduri dulci decepții oare?
Ma-nvață toate cum să fac iar doi,
Ruga-i în van, departe de mine rămâi.

William Shakespeare - Sonetul 39 [Sonnet XXXIX]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cum să îţi cânt valoarea-n mod decent
Când tu eşti partea bună ce-o vădesc?
Şi la ce bun s-arăt al meu talent?
Nu sunt fudul atunci când te cinstesc?
Şi-atunci, mai bine să ne despărţim,
Trăind iubirea noastră separat,
Ca astfel, când departe o să fim,
Să-ţi dau ce meriţi tu cu-adevărat.
Absenţă! Ce tortură, ce mai dor,
De nu te-ai comporta indiferent
Stârnind în mine gânduri de amor,
Ca să mă-nşele dulce, permanent,
Mi-ai spune cum din unu doi separ
Când laud omul ce-a plecat hoinar.