Versuri corectate și adnotate
Adânc, străbunu-ncâlcit,rădăcină a tuturorcelor durați, ascuns izvorniciodată privit.Coif de asalt, corn la vânat,stihuri cărunte,frate pe frate mâniat,femei ca lăute.Ram cu ram, strâns se înșiră,liber, nicăieri nu e.Unul, o, suie, suie.Dar tot se rup încă.Sus, drumul însă,se-ndoaie ca liră.
În viitor cine-o să-mi creadă-n versChiar dacă de delicii ar fi plin?Că-i un mormânt, se ştie-n univers,Căci din ce eşti, arată doar puţin. Dac-aş vorbi de ochii tăi cei buniŞi-n stihuri dulci virtutea ţi-aş cântaUrmaşii-ar spune: „Toate-s doar minciuni,Un chip divin pe-aici nu poate sta”. Şi de-aste foi, ce-n timp s-au gălbejit,Vor râde cu guri … Citește mai mult
Cine să creadă versul meu cândvaDacă te-aș lăuda fără încetare?Căci, mai curând, cu el aș îngropaȘi viața ta și meritele tale.Dac-aș găsi pentru frumos cuvinteVirtuțile să-ți număr de-aș putea,Vor spune-atunci: ”Poetul ăsta minte –Nicicând n-a existat așa ceva”.Opera mea ar fi, în timp, blamatăCa vorbă goală, de bătrân inept,Iar lauda ce-ți fac, consideratăExagerare-n metru desuet.Dar … Citește mai mult