sonetul 139

Nu-mi cere să accept greșeala taCe inima sălbatic mi-a străpuns;Nu în priviri, ci-n vorbe să fii rea:Omoară-mă fățiș, nu pe ascuns.Și că iubești pe altul, drag odor,Nu-ți feri ochii, ci vorbește drept;De ce să minți, ar fi supărător,Când nicidecum eu nu-ți pot ține piept.Hai să te scuz: iubita știe clarCă ochiul ei mi-a fost mereu … Citește mai mult