sonetul 1 – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La Teocrit cândva am cugetat
Cum a cântat el anii trecători,
Ce parcă-n mână, pentru muritori,
Bătrâni sau tineri, daruri au purtat;
Şi cum gândeam la graiul depărtat,
Eu am văzut cu ochi iscoditori
Şi-nlăcrimaţi, şi poate visători,
Toţi anii trişti ce Soarta i-a chemat
În umbră să mă ţină. Şi-am zărit
C-o Formă se strecoară-ncetişor
Şi-apoi din spate părul mi-a smucit;
Zicându-mi cu un glas dominator:
„Ghici cin’ te trage? ” – „Moartea”, am rostit,
Şi-aud răspuns, „Nu-i Moartea, ci Amor”.

Francesco Petrarca - Sonetul 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Voi, care-n sonul rimelor aceste
Aflați suspinul ce în timp, departe,
Hrăni un tânăr rătăcit, ce-n parte
Era un altul decât cel ce este.

Și-n stiluri varii lacrimi de poveste,
Speranțe vane și dureri deșarte –
Nu-mi dați iertare, ci o milă-aparte,
De v-a trecut iubirea prin tempeste!

Am fost o lungă vreme, azi văd bine,
În gura lumii vorbă și ocară
Încât mâhniri în mine se-nfiripă.

Trecuta rătăcire-i azi rușine,
Păreri de rău și conștiință clară,
Că lumii place tot ce-i vis de-o clipă.

William Shakespeare - Sonetul 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ființe dragi, să procreați am vrea,
Ca roza frumuseții neîncetat
Când ce e vechi cândva va dispărea
Să stea-n urmaș cu chipul de-altădat’;
Dar tu, cu ochi arzând precum un rug
Aprins de tot ce mintea vrea de zor,
Aduci doar foame unde e belșug
Și ești al tău vrăjmaș asupritor;
În lume pari o perlă, negreșit,
Și-o primăvară blândă ne vestești,
Esența-n mugur însă ți-ai oprit,
Căci cu-a ta fire-avară risipești.
Păcat, c-acest calic plin de avânt
Va duce ce-i al lumii în mormânt.