sonet lx – Versuri.pro

William Shakespeare - Sonetul 60 [Sonnet LX]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ca valuri ce se sparg necontenit
Pe țărmul cu pietriș, minute mor;
Când unul pleacă, altul s-a ivit
Și se succed în ritm istovitor.
Un nou-născut, strălucitor, firesc,
Ajunge om matur neapărat,
Eclipse rele slava i-o umbresc,
Iar Timpul îi va lua tot ce i-a dat.
Și Timpul va distruge ce-a înflorit,
C-adânc brăzdează chipul orişicui,
Hrănindu-se cu tot ce-i preţuit,
Nimic nu stă în calea coasei lui.
Prin versul meu eu timpul l-am sfidat,
Căci te slăvesc când el te-a ruinat.

William Shakespeare - Sonetul LX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cum valurile cresc peste prundisuri,
minute curg spre moarte-n zbor nebun,
lacul și-l lasă fără ocolișuri
celor din urmă, care le răpun.
Te naști într-a oceanului splendoare,
prin vârste curgi dar Timpul ți-a sortit
eclipse, lupte lașe și surpare
devălmășind tot ce ți-a dăruit.
Tot ce-i vigoare Timpul încovoaie,
fruntea ți-o taie cu-ncrețituri
cu-averi se-ndoapă, viața o despoaie
iar coasta lungă n-ai cum să i-o furi.
Doar versul meu prin vremi se mai aude
Slăvindu-te-n ciuda mâinii crude.