Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XII
Într-adevăr, cu-amorul mă fălesc,Ce-atunci când urcă pân’ la fruntea mea,Mă-ncoronează c-un rubin sadeaŞi toţi bărbaţii lacom îl privesc –Dar chiar şi-acest amor, eu mă ferescSă-l îndrăgesc, dar dacă tu ai vreaPoţi să mă-nveţi, exemplu îmi poţi daCând ochii noştri-întâi se întâlnesc,Şi dragostea-i prezentă. Şi-atunci tac,Păstrând în taină marele amor;Dar sufletul mi-ai prins, că-i slab, sărac,Şi … Citește mai mult