Ruben Dario - Sonatina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prințesa este tristă… ce va avea prințesa?
Oftaturile scapă din gura ei de căpșuni,
cine a pierdut râsul, cine și-a pierdut culoarea.
Prințesa este palidă în scaunul ei auriu,
tastatura tastei sale aurii este tăcută;
iar într-o vază uitată o floare leșină.
Grădina populează triumful păunilor.
Vorbitor, proprietarul spune lucruri banale,
și, îmbrăcat în roșu, piruetă bufonul.
Prințesa nu râde, prințesa nu simte,
prințesa aleargă prin cerul răsăritean,
libelula rătăcea dintr-o vagă iluzie.
Te gândești la prințul Golcondei sau la China,
sau în care plutitorul său argentinian s-a oprit
să vadă din ochii lui dulceața luminii
Sau în regele insulelor de trandafiri parfumați,
sau în cel care este suveranul diamantelor clare,
sau mândrul proprietar al perlelor lui Hormuz?
Oh! Biata prințesă cu gura roz
vrea să fie o rândunică, vrea să fie un fluture,
au aripi ușoare, sub cer zboară,
du-te la soare pe scara luminoasă a unei raze,
salută crinii cu versetele lunii mai,
sau să te pierzi în vânt pe tunetul mării.
Nu mai vrea palatul, nici roata de argint,
nici șoimul vrăjit, nici bufonul stacojiu,
nici lebedele unanime din lacul azuriu.
Iar florile sunt triste pentru floarea curții;
iasomia din est, nelumbos din nord,
din dalia de Vest și trandafirii din Sud.
Biată prințesă cu ochi albaștri!…

Ion Caraion - Sonatina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din strălucirea moale a coapselor de lotuși
se-aude cum lumina iruptă-n partituri
a bâiguit la poartă, mucegăit, și totuși
ca o legendă pură, culcată în păduri.
Bolnave portative rămase în viroage
îngenunchează-n seara de zmeură și lapte,
ca o femeie crudă, în care mustul coace
livezile, și-n care cad rodiile coapte.
Castanele de zgură și vîslele de vată
adulmecă aroma fînețelor amare, –
beția unor baluri, pe care, altădată,
le-au dus în inimi regi și prinții-n buzunare.
Pămînturile grase s-au învelit în aburi,
ne urcă în artere căldura și ne-alungă;
din ugerele serii prin proaspetele jgheaburi
se-ntinde umbra-n suflet, melodică și lungă..
Arsurile din sînuri și-obrajii ca pelinul
ne strigă din sonata cocorilor.. În jocuri,
salcîmii ne par negri.. Iubito curge vinul
îndepărtării noastre de oameni și de locuri.

sonatina – Versuri.pro

Ruben Dario - Sonatina

Ion Caraion - Sonatina