sonata – Versuri.pro

ROA - Sonata în La Minor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Boom boom pow
Cavaleria de başi
Pe Strobo
Lipo-supți pe timpan
Le fac eu
Mulți hackeri mitocani
Au Lombo
De stat în cur și înjurat online
Elefo
Delectăm o lume-ntreagă cu
Electro
Creieru se face pandișpan
Kineto
Mâinile în aer pe tavan
Espresso
Cu adrenalină și propan
(pan pan pan).
Run with the bass
I run with the bass (x3)
(Refren x6).
Vertigo
În cercul vicios de muzicanți
Allegro
Plec dacă miroase a salam
El Gringo
Nu e vorba aici de mexican
Bailando
Pe muniție de la britani
Tactez eu
Vorba sună bine-n microfon
Cu-n logo
De când se asculta la gramofon
Serato
Bagă digitalu’ în platan
Invito
ROA iese-acum ba la balcon
(con con on)
Run with the bass
I run with the bass (x3)
(Refren x6)

Petre Stoica - Sonata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Luna evadează furioasă din nori
și împroșcă bucătăria cu stropi de lapte galben-verzui
în rotundul piuliței tresare duh de sunete vechi
din pâlnia râșniței de mac
restul icrelor vegetale curge lent spre neant
în spațiul dintre sticlele înșiruite pe raft
adie hipocampi și treptat
se dilată ochi cu pupile ceroase
umbra cuțitului se lungește
pică pe luciul de mercur îndoliat
perle roșii de pe carnea berbecului din zodiac
somnolează numai nasturele exilat sub bufet
sarea se umflă se desface-n smârcuri pufoase
țepii cactusului din fereastră străpung
limba nopții aplecată să-i lingă asceza monarhică
prin pereții frigiderului vibrează sârme conectate la surse extraterestre de fapt în cavoul de promoroacă se agită mărunte vietăți înstelate
o făptură îmbrăcată-n salopetă de argint orbitor intră în bucătărie și apucă paharul cu apă un gâlgâit fantomatic se face strigăt de moarte în visul cuiva
dimineața
foșnetul capodului se încrucișează cu murmurul scrumbiilor congelate care-n balta chiuvetei au revenit la viață
rând pe rând misterele nopții
se retrag în găurile nasturelui exilat sub bufet

Ilarie Voronca - Sonata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din toamnă frunze și lilieci s-au desprins.
Seara cade, floare galbenă pe covoare învechite.
Glasul tău e mesteacăn subțire în vânt.
Vreau să stăm singuri în pridvor,
și să numărăm stelele peste umerii toamnei despletite.
Vinul e bun, albă e sonata, râsul tău trist.
Mereu trupul tău ca o coardă de violină s-a subțiat,
Zare și clopote printre crengi cad șterse
Uite: de la stele vine până aici un surâs îndurerat.
E o tristețe rece în crâng.
Albă e liniștea în ochii tăi tremurată,
Simt prin mine mâhnirea ta ca un zbor prin frunziș,
Crengi și lumini cântă ca și altădată.
Aici visul s-a sfârșit, tălăngile s-au întors,
Chioșcul a putrezit, toamna e aproape,
Părul tău, în paharul nopții e vin blond,
tristețea se-apleacă peste noi ca o salcie peste ape.
Să ne-ntrebăm de ce viața, de ce toamna, târziu.
Amintire și viziuni s-au cernut între stinse perdele
Vreau să spargem în mâini neliniștea ca pe-o nucă
și miezul putrezit de suflet să-l aruncăm peste stele.
Gândul e speriat, noapte e demult
Ai înțeles drumurile dintre plopi aproape.
Surâsul tău peste lună trecut.
Nu vezi? ceva plânge în noi, în toamnă și în ape.