Giuseppe Ungaretti – Somnolența
Aceste spinări de munțis-au culcatîn bezna văilor.Nu mai e nimicîn afara unui țârâitde greieri care mă ajunge.Și se însoțeștecu neliniștea mea.
Versuri corectate și adnotate
Aceste spinări de munțis-au culcatîn bezna văilor.Nu mai e nimicîn afara unui țârâitde greieri care mă ajunge.Și se însoțeștecu neliniștea mea.
Aceste spinări de munțis-au culcatîn bezna văilor.Nu mai e nimicîn afara unui gâlgâitde greieri care mă ajunge.Și se însoțeștecu neliniștea mea.
Somnolentă. Apatică.Storuri lăsate în odaia lui zero.Ignoranța.Rotește spații prin spirit sub steagul piraților– țeastă imaculată pe fond negru,orbitele adânc melancolice..Fereastră zbătându-se în vântul țărmului.Gol total.Doar un foșnet mic, solzos.Ignoranța.
Plăpânde umbre, dese, contururile-neacă,Sub umede amurguri de neagră catifea,Lin, gânduri se alungă, corăbii largi când pleacăVălătucită scamă, nori lunecând abia.Noian de frunze moarte se risipesc simboluriÎn colbul dens al boltei pustiului azur,Misterul se resoarbe în primele lui goluriÎmbietoare noapte mă-nvăluie-mprejur.Din viorii adâncuri ce-aripile-şi răsfirăVapori de crin, otravă pe suflet se preling,Neantul de lingoare destins lasciv … Citește mai mult
Fața de masă se întindela nesfârșit.FantomicaUmbră a scobitoarei urmăreștesângeriile urme ale paharelor.Soarele îmbracă oscioareleîntr-o nouă carne de aur.PistruiatăAbundența se cațărăpe amețitoare firimituri.Șiraguri ale somnolențeiAu străpuns coaja albă.