Strofă:
Mă dau jos, cu maceta din mașină
Sunt pregătit să fac crimă
Am să-ți pun o cârpă pe față, și-ți torn benzină
Vreau să-ți mănânc părinții, să-i bag în cuptor
Nu mi-ajunge satisfacția, o să te omor
Vreau să-ți vezi copiii spânzurați în dormitor
Și nevastă-ta violată, urlând “Ajutor! ”
Mergem noaptea în pădure, te las dezbrăcat
Te ung cu miere, și apoi te leg de un copac
În inimă am doar ură, vreau să te sufoc
Te pun cu capul în pulă, îți tai gâtu’, ca la porc
Se deschide o anchetă ilegală: am arbaletă
Măcar n-au descoperit mațele de prin toaletă
Hitler e varianta mea ușoară
Eu tai degete, să cânți cu palma la chitară
Sunt un sociopat
Am cadavre în dulap
Închide becu’ și îmi vei vedea ochii sub pat
Am un colier din urechi, sub tricou
Din pielea ta, îmi fac sacou
Din sânge, un tablou
Bunicii tăi încă se zbat în betonieră
Îți tai o mână, și o folosesc ca scrumieră
Sunt un individ tulburat, cu secrete
Ca Manole, am zidit fetițe în perete
Îți mutilez mama, și ți-o calc în picioare
Toate femeile îmi sunt inferioare
Nu-mi place de nimeni
Nu îmi place nici de mine
Am să îmi pun cuțitul la gât, să se termine
Piesa asta ți-a cântat-o chiar Dracu’
Când îmi auzi vocea cu căcat, îți umplu capu’.

Outro:
– Ai dreptate, avem aceleași dorințe.
– Suntem una și aceeași persoană…

Strofa I:
Îmi expun gândurile spre îngrozirea audienței
În cel mai explicit mod, în lipsa reticenței
Scârbesc pacifismul, în favoarea violenței
Și lovesc calculat, în pofida demenței
Haina îl face pe om, dar moarte travestiților
Privindu-mi generația, simt un adânc fior
Mă f*t în avocați, dreptatea ți-o faci cu un topor
Ești legat în cur de foame, nu când furi de la un popor
Sunt oaia neagră, dar nu mă duc după turmă
Rămân un sociopat, cu bunătate nici o urmă
Scuip vorbe scandaloase, ce fericirea ți-o curmă
Îți citesc slăbiciunea-n ochi, degeaba te dai de dur, mă
Nu-s genu’ ăla care lucruri bune te învață
Cine-s eu, să uniformizez formele de viață?
Sunt aici să-mi reprim starea de greață
Față de omenire, ce-o păstrez, că stau la suprafață.

Refren X2:
Când și cel mai luminat om are stofă de călău
Când binele ce-l cauți, meriți să nu fie al tău
Când omenirea-i trasă în cel mai adânc hău
Eu m-așez, privesc în jur, și mă bucur de tot ce-i rău.

Strofa II:
Voi vreți pace-n lume? Eu zic că-i deja prea multă
Vreau să n-aveți timp, să ziceți că e viața mult prea scurtă
Că nu știu de voi, dar eu îmi găsesc pacea-n luptă
Și-n imaginea hienei, ce din cadavru se înfruptă
Cultiv discriminarea, susțin ura colectivă
Reprezint cu mândrie latura abrazivă
Nu întâmpin remușcări, atunci când mușc din voi
Din contră, o fac din nou, și înmulțesc cu doi
Îmi aplaud acțiunile, pe care le crezi tu greșite
Le repet și, chiar mai bine, chiar des din comun ieșiite
Atâtea p***e ca p**a se fac azi auzite
Atâția ocupă funcții înalte, purtători de minți golite
Mă încălzesc cu ideea că, într-o zi, vă veți răci
Când toți se vor zvârcoli de durere, voi zâmbi
Asculta-mi vorbele, frate, că vei ajunge departe
Fii mereu cu un pas înainte, când ești la un pas de moarte.

Refren X2:
Când și cel mai luminat om are stofă de călău
Când binele ce-l cauți, meriți să nu fie al tău
Când omenirea-i trasă în cel mai adânc hău
Eu m-așez, privesc în jur, și mă bucur de tot ce-i rău.

Strofă I:
Retras în abisul minții, contemplez la tot ce-i rău
Căutând soluții ce să mă scoată din hău
Dar nu găsesc, și atunci conștientizez
C-ăsta-i genul de coșmar din care nu mă trezesc…
Ura prosperă, simt că mă-nvăluie
Să văd haos nu-i o dorință, e o nevoie
Simt (?) văzând că se apropie
Gândul că urmează un sfârșit, doar asta mă mai mângâie!
În ideea comuniunii, doar răul îmi atrage atenția
Și atunci constat că solitudinea-i soluția
Văd foarte clar că omul reprezintă infecția
Și nu găsesc nimic greșit în ce făcea Inchiziția…
Poziția de sociopat pe care o adopt
E rezultatul realității infecte ce tre’ s-o suport
Privind înainte simt că privesc în gol
Înfricoșător
Pot defini ce-alții numesc viitor!

Refren X2

Strofă II:
Și nu-mi ajunge aerul, și parc-aș fi paralizat
Orbit de soare, mă-ntreb: de ce-i atât de înnorat?
Alergând prin lume, mă zbat încercând să scap
Eu fiind liber, realitatea-mi dă impresia că-s legat!
Răzbunarea-i arma prostului, renunț la-nțelepciune
Că am un întreg arsenal gata să te facă tăciune…
Acceptarea normelor denotă slăbiciune
Fixatul pe o ficțiune
Duce la amărăciune!
Sunt sătul de oameni, fără să fiu canibal
Și am să îmi croiesc drum la inima ta cu un pumnal
Nori negri deasupra mea aduc a ploaie de metal
Ce se îndreaptă spre-a se vărsa peste al vostru sanctuar!
Cu fiecare fir de praf ce se scurge din clepsidră
Eu constat că fântâna cu noroc (?)
Și vreau să pun capăt la tot, să privesc din depărtare
(?) încet, dispărând tot ce doare.

Refren X2

Outro X4:
Vreau să văd (hai)…
Vreau să văd… vreau să văd totul distrus!