sobru – Versuri.pro

Costache Ioanid - Iată Omul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Iată Omul!” strigă-n Iad Pilat
Cine iarăşi L-a crucificat?
Cine-I scoate umbra de sub văl?
Daţi-mi apă mâinile să-mi spăl!
Revărsaţi-mi râuri peste pumnii plini!
Sângele acesta voi l-aţi vrut, rabini!.
„Iată Omul!” umbra a răspuns,
Eu sunt umbra Omului străpuns.
În zadar în lumea de păcat
mâinile pătate ţi-ai spălat.
Cei spălaţi de apă, ca şi apa pier.
Cei spălaţi de Mine, sunt cu Mine-n cer!.
„Iată Omul!” strigă-n Iad Pilat.
Cine iar Îl vrea crucificat?
Eu am spus întregului popor:
Pe-mpăratul vostru să-L omor?
Gândul meu pe cruce lămurit l-am scris.
Nu sunt eu de vină! Nu eu Te-am ucis!.
„Iată Omul!” umbra a răspuns,
Omul care vede în ascuns.
Dându-Mi titlul de-mpărat iudeu,
tu stăteai pe însuşi tronul Meu..
Şi, scriind pe cruce al domniei semn,
tu domneai în slavă, Eu muream pe lemn..
„Iată Omul!” strigă-n Iad Pilat!
Ca stăpân, Cezaru-i vinovat.
Eu eram guvernator roman.
N-am rostit osânda ca duşman.
N-am oprit să-Ţi pună trupul în mormânt.
Nu sunt ucenic, dar nici vrăjmaş nu-Ţi sunt!.
„Iată Omul!” umbra a răspuns,
Omu-n care singur te-ai străpuns.
Tu ai vrut şi glorie şi-arginţi
dar s-ajungi la urmă şi-ntre sfinţi.
Nu-i decât o cale spre Eterna Stea!
Cine nu-i pe cale, e-mpotriva Mea!

Costache Ioanid - Messina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Messina.
Era-n o mie nouă sute opt.
Pe străzile oraşului Messina,
În pragul de Crăciun o spaimă grea
Gonea din inimi pacea şi lumina.
Cu toţi ştiau acum că un poet
Semnase-ntr-o revistă de-nfruntare
Un violent şi îndrăzneţ pamflet,
Zvârlind noroi în marea sărbătoare.
, , O, Pruncule – scrisese pamfletarul -,
Nu Ţi-e de-ajuns, mileniu cu mileniu,
Să fii privit, să fii născut în staul,
Ca omul cel mai sfânt şi mai de geniu?.
De ce vrei oare mintea să ne-o clatini?
De ce Te-nalţi pân’ la Dumnezeire?
De ce atâtea sărbători şi datini
Şi-atâtea basme pentru mântuire?.
Dar dacă Tu eşti Dumnezeu Preasfântul,
Ei, haide, dă-ne mâine o dovadă.
Eşti Creator? Cutremură-Ţi pământul!
Messina mâine, zid cu zid să cadă! ”.
Şi-a doua zi, pe când în zvon de cupe,
În amăgirea furiei de viaţă,
Messina parcă se grăbea să uite
Acea-nfruntare oarbă şi semeaţă.
De-odată norii grei se grămădiră,
Înfioraţi de scânteeri ciudate.
Şi ca-ntr-un dans nebun de hetairă,
Se zgudui sfruntarnica ceatate.
Statui, zidiri, sub tainice impulsii
Se legănară-n strania lumină.
Şi-n câteva secunde de convulsii
Oraşu-ntreg se prefăcu-n ruină.
Manifestat de spaimă, Nepătrunsul
Se afirmă ca lege şi putere.
Cei ce-au cerut, au şi primit răspunsul
Făr-echivoc şi fără-ntârziere.
Şi-n timp ce lumea scotocea prin pietre,
Scoţând cu groază trupuri sângerate,
În timp ce hoţi scăpaţi din cabarete,
Intrau la pândă printre bolţi surpate.
Un om îşi tot rupea îmbrăcămintea,
Bolborosind cuvinte ne-nţelese.
Era poetul ce-şi pierduse mintea.
Sărmana minte ce-i mai rămăsese.
Costache Ioanid

Cedry2K - Sfinții Închisorilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E reflex, bre, nu-s expresii din texte
Și scot expres impresii din țeste cu aceste
Texte, de-i extrem de lesne de înțeles
Că ce vorbesc e peste basme extraterestre,
Vezi iar sunt modest și ajung să mă detest
Pentru ce simt, ce spun, ce fac și ce gândesc
Simt nevoie de metanoia, c-am o paranoia
Că lumea începe s-o ia în direcția lui Goia
Nu văd demoni în piramide ci-n partide, fratricide
Și combinații ce par licite
Da’ legile lumii sunt în cel mai bun caz, pripite
Și asta poți s-o vezi clar chiar din cifre
Văd pe rând lighioane pozând în persoane
Purtând papioane, cuvântând pe stadioane
Contractând catralioane, comandând batalioane
Bombardând în avioane, omorând săracii oameni
L-am văzut pe diavol, da nu-n pentagrame
Ci aprinzând Gicoane, destupând bidoane
Educând sifoane, contestând icoane
Enunțând dictoane și țipându-le-n timpane
Da’ l-am văzut pe Dumnezeu lucrând prin oameni
Piloane-n închisoare rezistând prigoanei
Îndurând frig, foame, frică și frisoane
Ca simptome la sindroame
Și-s milioane de drame…
Ciocu’ mic, coane!
……………………………
Moment de reculegere
Pentru toți cei ce au trecut la Domnul via PCR
Cinstește memoria Sfinților Închisorilor
Suferința și curajul Mărturisitorilor
Exact ca Brâncoveanu și-au apărat neamu’
Căpitanu’ Codreanu, Bordeianu, George Manu
Traian Trifan, Oprișan, Ogoranu
Părinții Sofian și Adrian Făgețeanu
Luptând pentru oameni, nu idei
Iertându-și și călăii, și asta ne spune multe despre ei
Iar cei ce-au supraviețuit se simt vinovați c-au trăit
Deși îi simt încă vii pe frați
Oameni minunați, români mari, adevărați
Pentru care credința-i definitorie
N-a fost o victorie iluzorie, da’ tu n-ai memorie
Și crezi o istorie falsă, contradictorie
Gafencu, Naidim, Ianolide, Maxim
Părinții Calciu, Papacioc și Iscu Gherasim
Părinții Lăcătușu și Daniil de la Rarau
Și atâția alți oameni puternici pentru care
Nu necuviințele și palmele
Ci neputințele și patimile-s dramele
Iar lacrimile-s armele și când
Unii se vedeau sfetnici și sfeșnice
Sfinții plecau smeriți spre cele veșnice
Astea caractere…da’-ntr-o lume a falselor modele
N-a auzit mai nimeni de ele
Deși ne-au zis de sechele de la tendințe rebele
Divorțuri, avorturi și consecințele-s grele
Mulți sunt lași, cei slabi cedează la șantaj și bătăi
Da’ câțiva dau dovadă de curaj
Sperând că se schimbă ceva…Ei, aș!
Regimul e altul, tiranii sunt aceiași
Aceeași treabă, da’ ei n-au murit degeaba
Exemple de demnitate, cerând cu fermitate
Dreptate și dreptul nostru la identitate
Credința și neam, inestimabile nestemate!
Pescari de oameni ce-au ținut pânzele-n ape
Și-au ținut pânzele sus până-n pânzele albe
Cu sănătatea la limită, fizicul distrus
Da cu inima spunând Rugăciunea lui Iisus
Și atunci simțeau căldură și mângâiere
Și-mi trebuie și mie Tată sau măcar
Da-mi putere să sufăr în tăcere, ca să nu transmit durere
Atât de mare, ca mi-aș face moldaminuri cu plăcere
Da, am văzut, izvorând mir din Sfintele Moaște de la Aiud
Și am simțit izvorând în suflet bucuria postitorului luând Sfintele Paște
Și acum puținul bine din mine renaște
L-am văzut pe diavol, o scârboșenie, urlă înfrânt
Îngenuncheat de sfințenie
Crezi că-s metafore, până când o să vezi chestii
Ce fac dubiile tale să se evapore, rappere
L-am văzut pe diavol și-i hidos
Nu la Rihanna și Rick Ross, ci-ntr-un stil de viață vicios
Încercând meticulos, totuși, fără folos
Să-ntoarcă pe dos toată lucrarea lui Hristos
Îi iubesc pe Vulcanescu, Nicoleta Nicolescu, Atanase, Stefanescu,
Jimboiu., Volanescu, Elisabeta Rizea, Rizea Dobre, Radu Gyr
Părintele Iustin și alți cuvioși și martiri
Ce zici? Te lași călcat în picioare de inamici?
Sau te ridici până-n sinaxare după Mucenici
Citește printre rime, orice zice fieștecine
Ține minte bine: Mâine, nu ți-l promite nimeni!

Carl Sandburg - Sfârșit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Moartea vine o singură dată; să facem să fie simplu.
Să sune un singur clopot pentru mine, o singură dată;
așa să fie.
Sau să nu sune niciun clopot, deloc; ar fi mai
bine.
Dacă mor, să se cânte un cântec pentru morți.
Să se cânte „John Brown’s Body” ori „Shout All Over God’s Heaven”.
Sau să nu se cânte nimic; ar fi și mai bine.
Moartea vine o singură dată; să facem să fie simplu.

Jorge Luis Borges - Într-o Dimineața a Anului 1649

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Își taie drum prin gloată și privește
În dreapta și în stânga. S-a desprins
Din chingile escortei. A învins
Convenția minciunii ce-l tocește.
Și-a înțeles că azi primește moartea,
Și nu uitarea, și că este rege.
E osândit. Cumplita clipă rece
Nu-l înspăimântă. S-a-mpăcat cu soarta.
A fost, ca bun trișor, indiferent.
Băut-a cupa vieții pân’ la fund.
Rămas-a singur cu casapul crunt.
Nu-i speriat. Acești judecători
Nu sunt Judecătorul. Merge lent.
Zâmbește Carol ca de-atâtea ori.

Maria Catunele - Sentința

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sentința
– fragment –
(28. 03. 2016).
A fi mamă, a fi tată,
e un dat de la Iisus,
El e Cel Ce ne arată
unde, în Ceruri, am ajuns,
cât a fost de trist și este,
știe numai Dumnezeu,
tu, nefiind decât poveste,
cum gândești că-ți va fi greu?!.
El ne spune răspicat,
poate chiar un pic mai dur,
rob, de ești, sau împărat,
sufletul să-ți fie pur
și.. puternic, curajos,
te înarmează cu credință,
fii un mic Iisus Hristos
retrăind a Lui sentință!..
Gânduri vechi, gânduri haine,
nu da voie, în vreun fel,
răului să intre în tine,
fă, și tu, ce-a făcut El!..
Te vor răstigni pe cruce,
cuie în tălpi ți se vor bate,
tu iubește-o că e dulce,
nu-ți dori o altă moarte..!.
Când va fi la judecată,
de la Anna la Caiafa,
Adevărul, de îndată,
îți va umple, în veci, carafa!..
Vei simți că-ți este sete,
foame crâncenă îți va fi
de dreptatea acelor cete
care, în cer, hrănesc copii.
Strâmba judecată, dreaptă,
vei afla, dacă asculți,
de la Domnul Ce te-așteaptă
cu ai săi ucenici, desculți.
Tu, picioarele, Îi sărută
și încearcă să înțelegi
că dreptatea, dacă-i multă,
nu-i dreptate ci, îs doar legi..
Nu căta la muritori,
la străini, păgâni, barbari,
judecata până-n zori,
nu-s decât sărmani fugari!..
Zi de zi, noapte de noapte,
se ascund de adevăruri,
de Iubire, nu au parte,
mintea li-i doar la onoruri..
Pentru o mână de arginți,
pentru trupuri dezbrăcate,
sufletul și-l vând, cuminți,
nu gândesc că fac păcate.
Ei, în numele credinței,
prinși de tot în cercul sadic,
dat-au curs degrab’ sentinței,
n-au simțit destin heraldic!..
N-au văzut că Împărat,
păscând turma Lui prin rouă,
lege veche a spulberat,
dat-a lumii Lege nouă!..
Ochii, încet, li s-au închis,
n-au putut nicicum vedea,
n-au primit de veste în vis
cine lângă Cin’ ședea..
Se credeau că sunt puternici
judecând pe Drept cu drept,
pătimași sau prea cucernici,
se băteau cu pumnu’ în piept:
„- Noi, Tâmplarule, să știi,
vom afla cu adevărat
cum că, Fiul, Tu ai fii..
Te vom pune la încercat!..
Te vom răstigni pe cruce,
cuie în tălpi, azi, vei avea,
Golgota și-a ei răscruce
se prefac în cucuvea..
Cântec trist, cântecul morții,
Îți va fi prea închinat,
să vedem ce vrut-au sorții:
pe tâlhar sau.. pe Împărat?!”.
Iar, mulțimea înfierbântată,
fără număr, fără minte,
se dezlănțuie deîndată..
Ce mai hulă, ce cuvinte!.
Cete multe de iudei,
trecători sau gură-cască..
Câtă ură strânsă în ei!
Cât venin și câtă iască!.
Cât de trist să fii fățarnic,
credincios pe jumătate,
torni otravă, tu, paharnic..
Ia paharul, dă-l pe spate!
Nu lăsa vreo înghițitură
căci sosit-a vremea ta:
„- Dacă torni otravă, ură,
din pahar, doar tu, vei bea!
Ori, nu știi că asta-i soarta?!
Se întoarce, la tine, roata!..”.
Preoții, se întrec și ei
cu bătrânii, cu nepoții,
să-L hulească, se cred lei..
Nu știau că.. ei sunt morții!.
Așa, morți, precum se vede,
au o ultimă dorință:
„- Mulțimea, în cine crede?
În tâlhar, în pocăință?!”.
Hotărârea este una:
„- Slavă sfintei sărbători!
Fiindcă-i Paște, ți-e totuna
de trăiești sau.. dacă mori?!
De e bine, de e rău,
când cu cei fără de lege
vei ajunge socotit,
tu nu poți nicicum alege
ci, sosit-a ceasul tău!
Proorocia s-a împlinit!”.
Căci, în prag de sărbătoare,
Pilat, guvernator mare,
a întrebat, ca întotdeauna,
după cum cerea cutuma:
„- Ascultați, supușii mei!
Vremea e să tăiem miei,
să fim buni, mai iertători,
că toți suntem muritori..
Să îmi răspundeți, azi, în cor:
pe cine să nu omor?
Pe Iisus Nazariteanul,
acuzat de blasfemie
și găsit nevinovat
sau.. pe Baraba, tâlharul,
care a ucis o mie
atunci când s-a răsculat?”.
Astfel, începu norodul
a-și cânta singur prohodul
când striga, pe rând, în cor:
„- Pe Iisus, eu îl omor!”.
Fiecare trecător
se gândea în a sa sine:
„- De-aș putea să Îl omor,
n-aș mai fi un oarecine
ci, m-ar slăvi împărații
că doar ei au fost salvații
de Iisus, numit Mesia,
ce le amenință moșia
și-apoi dânșii, în secret,
spun „.
Astfel, începu mulțimea
să-și ascută istețimea
și să pună în balanță
pe care Isus înhață,
pe cel care-i fiu de tată
și se cheamă Baraba
sau pe ființa vinovată
de-a se numi Mesia?.
Dacă spunem Baraba
cine ne va mai scăpa
de cei ce ne-au cucerit
și robie am suferit,
cine pentru a’ noastre drepturi, libertate, bunăstare
va lupta cu toți romanii, cine va mai fi în stare?
Unul este Baraba, fiul tatălui, Isus
și-l vrem liber, mai presus
decât orişice sentință,
decât orice judecată,
îi va învinge pe romani,
ne va fi și nouă tată!
Pâine albă ne va da,
noi vom fi stăpâni de țară
și, de-aceea, vom striga:
„- Nu vrem, Baraba, să moară!”.
Cât despre Iisus Mesia?..
Ce va stabili domnia!.
Și, când fost-a răstignit,
încă doi au pătimit..
S-a întâmplat în Sfânta Vineri..
Erau trei și, toți trei, tineri!.
Unul doar s-a mântuit,
cel din dreapta, hoț.. cinstit!
Osândit pentru dreptate,
el căta iertarea în moarte,
a simțit din prima clipă
că prin Domnul ia aripă
fiindcă nu-i din astă lume
ci, din Cer venit, anume
și-a înțeles că veșnicia
sfântă e, nu ca domnia!
A gândit, în sinea lui:
„- Vreau la Poarta Raiului!”.
Pleacă în zbor pe Sfânta Cruce
pân’ acolo, la răscruce,
când găsi-va flori de jad,
calea sigură spre Iad,
va culege galben pai,
calea dreaptă către Rai!..
Și, aşa s-a împlinit
un Cuvânt de Răstignit:
„- Adevărat grăiesc ție,
tu, tâlharul dintr-o mie,
negândind la suferință
ci, doar la sfânta credință,
azi, nu la sfârșit de lume,
vei ajunge în Rai, cu Mine!”.
Tâlharul din partea stângă
Îl hulea, ființă nătângă..
Gura sa nu mai tăcea
ci, întruna brotăcea:
„- De ești Tu, Hristosul,
Te rog cu frumosul:
< Cale de-a scăpa găsește,
pe Tine Te mântuiește!
Și, pe noi, dacă poți!
Ce contează c-am fost hoți!?
Și pe mine, de ai har!
Mântuiește un tâlhar! >”.
………………………………………….
Morala:.
Dacă vrei, în cer, să urci,
din topor, tu fă trei furci:
să trimiți răul pe ape,
iubirea s-o ții aproape,
adevăr să ai la masă,
din dreptate să-ți faci casă
și, oricare ar fi sentința,
nu-ți trăda, nicicând, credința
căci, în mii de ani-lumină,
toate strâmbe au să vină
dar, Sentința.. e doar una!
Nemurirea?!.. E cununa!

Traian Dorz - Oprește-Te o Clipă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Oprește-te o clipă tu, suflete, în drum
și cugetă puternic la tot ce-auzi acum:
– crezi tu că este Moarte?
da, nu poți să nu crezi
când numai cimitire-s și cruci oriunde vezi!.
De crezi că este moarte și vezi că-i pentru toți,
știi c-a scăpa de moarte, oricât ai vrea, nu poți,
– atunci ce-i mai cuminte ca a căuta de-acum
să-ți scapi eterna viață de blestem și de scrum!.
Opriți-vă o clipă voi, frați, și voi, surori,
priviți spre Jertfa Crucii și treacă-vă fiori,
știți voi ce-nseamnă asta?
– De n-ați știut, să știți,
prin Ea primiți ori raiul, ori iadu-l moșteniți.
De-aici din fața Crucii voi nu mai sunteți voi,
nu mai puteți tot astfel să-ntoarceți înapoi,
ori credeți și vă-ntoarceți alți oameni către cer,
ori vă-mpietriți – și mergeți spre veșnice dureri!.
Amin

Richard Bach - Majoritatea Oamenilor Fericiți și de Succes

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Majoritatea oamenilor fericiți și de succes / s-au gândit, la un moment dat, / să ... →

Grigore Vieru - Poate Numai Atunci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Preacuviosului Părinte Ioanichie Bălan.
Te iubesc.
Actor nu sunt.
Nu pot să joc
Rolul sângelui fals, al
Apei colorate în roșu.
Să știi că mâine
Va curge
Sânge adevărat pe jos.
Sânge cald.
Iar sângele acela
Voi fi chiar eu sau tu, șiroind
Pe sub ușă în casele celor
Dormindu-și somnul de moarte.
Poate că numai atunci
Toți adormiții Patriei
Ieși-vor din somn.
Iată, va zice Poetul,
Ați așteptat pentru copii
Dulceața laptelui cald,
Dar a venit sângele
Fraților voștri.
Luați și mâncați și beți
Din pâinea și vinul
Răstignitelor trupuri.
Și înviați întru
Nepieritoarea slavă
A pământului ce vi se cade.

Zaharia Stancu - Nașterea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Păstorii se întorceau în somn pişcaţi de purici.
Îngerii n-au sunat din trâmbiţe,
Nu s-au cutremurat înălţimile,
Magii îşi iubeau pe covoare moi ţiitoarele.
Dar vitele în adevăr rumegau paie,
Maria se zbuciuma în adevăr în sânge,
Şi în vreme ce ochii lui Iosif creşteau văpaie,
Pruncul trandafiriu a prins a plânge.