soareci – Versuri.pro

Constanţa Buzea - Mărunțica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dragi copii, fetița este
Mărunțica din poveste.
Poți să-i zici, poți să nu-i zici,
Tot i-e milă de pisici.
Că se miorlăie și-i cer
Mâncărică cu piper.
Mărunțica le promite
Lapte dulce și clătite.
Ele tac, mai fac un pas,
Le trag șoarecii de nas.

Petre Stoica - Cadril

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

între glorie și nimic / exersează orchestra șoarecilor / oricum iarna mea este suportabilă →

Eugenio Montale - Sub Bolta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe bolta săracă de frunze
se duc și vin șoarecii în perfect echilibru.
Nu e unul care să ne cadă în supieră.
Cred că au trecut
prin ani mai multe generații
într-o aproape simbioză
cu ocupanții de dedesubt.
Desigur nu era mică diferența
de status, de obiceiuri și limbă.
De limbă mai ales. Înțelegerea
nu era mai puțin perfectă și nici o mâță
n-a experimentat mersul pe boltă.
Îmi rămânea o îndoială în ce privește supiera
care sugerează imagini patriarhale
cu totul străine de amintirea mea.
N-a existat niciodată o supieră, niciodată dinastii
de rozătoare deasupra capului, niciodată
nimic care să-mi fie viu acum în minte.
A fost totuși perfectă cu ore de mare bucurie
reținerea, cea care stă la margini
și nu se-aruncă pentru că marea e și ea
un vid, un supervid și ne-am săturat
până peste cap de ea, un vid tare ca piatra.

Alecu Donici - Vărul Primare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sub lavițe-n cămară
Toți șoarecii de frunte făcuse-odinioară
Sfat mare între ei,
La care hotărâse cu multă scumpătate,
Ca în a lor cetate
Să nu se-ngăduiască nici unul din acei
Ce nu vor avea coadă; pe un temei puternic,
Că șoarecul nevrednic
Să-și cruțe coada sa,
La întâmplări mai grele
Cetatea va lăsa
În prada mâței rele.
Se vede că ei coada o au semn de trufie,
Sau merit osebit;
Precum la noi fu barba cu titlu de cinstit.
Oricum pricina fie,
A șoarecilor act
Sub lavițe la tact
S-au pus în împlinire.
La următoarea însă obștească întrunire,
Un șoarec fără coadă cu cei de frunte sta
Și pricini cerceta.
Alt șoricel cu l**a vecinul își ghiontește
Șoptindu-i: „Nu vezi, frate, ce rău ni se gătește!
Cum poate fi primit
Un șoarec prihănit
În astă preacinstită de cozi lungi adunare?
Și tu, bătrân ales,
Păzești tăcere mare”.
– Păzesc tăcere, dragă, căci el mi-i văr primare.
– Destul, am înțeles.
Nici în vizunii, oare,
Hatârul lege n-are?