Vasko Popa – Radimlia
În mijlocul pustiuluio mână ridicatăcu palma strălucitoarecu degete care sclipesc. A eliberat odinioarăvechiul soare natalînnodat la coadaarmăsarilor străini. Azi ilumineazăcripta enigmeisăpată de întrebăripe fruntea mea de piatră. O mână ridicată,mut mă-ntâmpinăîn mijlocul pustiuluiși-mi arată drumul.