smochin – Versuri.pro

Juana De Ibarbourou - Smochinul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pentru că este aspru și urât,
pentru că toate ramurile sale sunt gri,
mi-e milă de smochin.
În grădina mea sunt o sută de pomi frumoși:
pruni rotunzi,
lămâi zvelți
și portocali cu muguri lucioși.
Primăverile,
toți aceștia sunt plini de flori
în preajma smochinului.
Și sărăcuțul pare așa de trist,
cu ramurile sale răsucite, că niciodată
de strânși ce sunt mugurii nu se văd..
De aceea,
ori de câte ori trec pe lângă el
îi spun, încercând să-mi îndulcesc
și să-mi înveselesc vocea:
– Smochinul este cel mai frumos
dintre toți arborii din grădină.
Dacă ascultă și înțelege limba
pe care i-o vorbesc,
ce dulceață atât de adâncă e cuibărită
în sufletul său sensibil de copac!.
Și probabil, la noapte
când vântul îi va răcori coroana,
îmbătat de fericire, va spune:
,,Azi mi-au zis că-s frumos.’’

Edward Hirsch - Smochine Verzi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vreau să trăiesc asemenea acelui mic smochin
ce-a-nmugurit pe plajă primăvara trecută
și și-a întins frunzarele deasupra pietrelor nisipoase.
Toată vara fructele sale verzi, încăpățânate
(unici flori învelite-n piele moale)
s-au copt și-au crescut în bătaia brizei sărate, luminoase.
Copacul Cunoașterii Binelui
și-al Răului a fost un smochin, sau așa se zice,
dar tipul acesta sălbatic a fost un vagabond poznaș.
Simt nevoia să trăiesc precum acel pom cocârjat –
solitar, dulce-amărui și complet liber –
ce-a-ngenunchiat în vânturile aspre,
dar n-a putut fi luat pe sus de ele.
Și-a ținut privirea asupra orizontului îndepărtat
și a tras miere din piatră.

Federico Garcia Lorca - Bachus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Verde freamăt nepipăit.
Smochinu-mi întinde brațele sale.
Ca o panteră umbra lui
lirica-mi umbră pândește.
Luna numără câinii.
Se-ncurcă și-ncepe din nou.
Astăzi, mâine, negru și verde
înconjurându-mi cercul de lauri.
Cine ca mine te-ar mai iubi
inima de-mi vei schimba?
Și smochinul mă strigă și-naintează
teribil și multiplicat.

Ion Pillat - Smochinul Neroditor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și zicea pilda aceasta: Oarecine avea un smochin în via lui sădit (Biserica de altădată).
Din via în terasă vezi marea și
Balcicul,
Orașul alb și apă albastră ca un cer – Vezi prin frunzișul viei, înaripat, caicul:
Și-așteaptă azi stăpânul bătrânul ei vier.
E-un turc cu barbă ninsă și cu turbanul verde, —
Sădi întreaga vie, butuc lângă butuc
Șiragul vieții sale cu anii mulți și-l pierde,
Dar știe orice piersic, cais, smochin sau nuc.
Stăpânului, ce crede întru Christos, i-arată
Ciorchinele cu boabe de galben chihlimbar.
Și piersica pufoasă ca un obraz de fată
Și vânăta smochină cu inima de jar.
Dar iată și smochinul neroditor în cale,
Stăpânul se încruntă: – Pe pomul sterp să-l tai.
De trei ani cat smochine, în ramurile sale

Boris Pasternak - Minunea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

El mergea din Bitina spre Ierusalim,
Chinuit de presimțiri și de destin.
Tufișul ghimpos de pe creastă era dogorât,
Deasupra bordeiului fumul nu se clintea, mohorât,
Încins era aerul și stuful încremenit – și-n zare
Liniștea Mării Moarte, fără suflare.
Și-ntr-o amărăciune și mai amară decât a mării
El mergea cu un grup restrâns de nori, în urmă, vâlvoi,
Pe un drum prăfuit, spre gospodăria cuiva,
Mergea în oraș la o adunare a ucenicilor săi.
Și atât era de abătut și de gânduri preaplin,
Încât câmpul, de mâhnire, a început să miroasă a pelin
Totul stătea neclintit. Și el la mijloc,
Iar ținutul zăcea parcă bântuit de-un leșin.
Totul se amestecase: deșert larg și foc
Și șopârle, și izvoare, și pârâu cristalin.
Un smochin se-nălța nu departe,
Fără rod, numai crengi și frunze, inert,
Și El i-a zis: Nicio bucurie ivirea ta nu împarte,
Cui îi folosești tu, pomule sterp?
Mie mi-e foame și mi-e sete de apă,
Dau de tine, parcă m-aș întâlni cu o piatră.
O, cât ești de jignitor și nedarnic!
Rămâi așa-n veac, sterp și amarnic!
Prin coajă trecu un cutremur de cârtire,
Ca prin paratrăsnet, scânteia trăsnetul subțire.
Smochinul fu prefăcut în scrum.
O clipă de răgaz de s-ar fi găsit acum,
Numai una, și pentru frunze, trunchi și rădăcini
Ar fi putut legile firii să intervină.
Dar minunea-i minune și ea-i Dumnezeu.
Când suntem în panică și ce să faci nu mai știi,
Te înhață ea, cât ai clipi.