slove eterne

În vreme ce tăcut eu versuri scriu, privescde la fereastră, cum tulpinile de bambusse leagănă în vânt.Asemeni unei ape tulburate ele sunt.Și zvonul foilor se-audeca un zgomot de cascadă.Arunc aceste slovepe hârtie. Ca flori de prun ele aparcăzute, răvășite în zăpadă.Mireasma mandarinei, duhul tainei,dispare când o fată prea-ndelungo poartă-n faldurile hainei. Și bruma pierde-se,când soarele … Citește mai mult