Mă întreabă lumea-așa
De mi-i bine singurea,
Eu îi spun ca să priceapă:
Singură nu-s niciodată
Că am cântecul cu mine
Și-aista mă scoate-n lume,
Drumul meu nu-i îngrădit,
Nici de bărbat nu-i păzit.

Merg pe drum și guri mai rele
Mă opresc și mi-ar mai cere
Să le spun, să dau socoată
De ce eu nu-s măritată
Și mă-mbie să-mi găsească
Un bogat să mă iubească,
Lume, poartă-ți grija ție,
Nu-mi căta norocul mie
Că dintr-un deget de-oi pocni
Zece-n poartă s-or opri,
Eu dau dragostea pe viață,
Nu doar până dimineață.