Sinele – Versuri.pro

Kabir - Ridică-ți Vălul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ridică-ți vălul
care ascunde
inima.
și acolo
tu vei găsi
ce ești tu.
De-atunci
caut
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)

Richard Bach - Sinele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sinele,
este Viață, Iubire, acel Ceva Magnific
din centrul ființei tale.
Soarele nu cunoaște limitările impuse de spațiu-timp,
la fel cum nu cunoaște tot ce înseamnă griji, temeri
sau credințe în viața ta.
Acel Ceva nu te privește ca pe o ființă bipedă
de pe suprafața celei de a treia planete
a unui mic soare
de la marginea unei micuțe galaxii
dintr-un univers neînsemnat,
înghesuit, pentru o clipită,
între miliarde și miliarde de alte
universuri.
Acel Ceva te vede pe tine
oglindindu-i propria imagine
și îți oferă libertatea totală
de a face tot ce dorești,
în afară să mori.

Kabir - Oh Ființă Liberă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Oh, ființă liberă, sunt un yoghin de multe veacuri
Nu vin sau plec, nu sunt vreodată șters
Mă desfăt și mă veselesc de Anahat Shabad,
În orice direcție văd numai o colecție de mine și un carnaval al meu.
Eu sunt în fiecare și fiecare este în mine.
Eu sunt cu desăvârșire singur,
Eu sunt Cel desăvârșit (siddha),
Eu sunt beatitudinea (samadhi),
Eu sunt cel ce rămâne tăcut,
Eu sunt cel ce vorbește,
Forma este propria mea formă manifestând fără formă,
Eu sunt cel care mă joc pe mine însumi.
Kabir spune: Ascultă, oh, Sadhu, dorință nu mai există,
Plutesc în mine însumi în micul meu sălaș jucându-mă
Fără efort, după dorința mea.

Kabir - Ființă Liberă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ființă liberă, cerul e acoperit și se-ntunecă,
Revin dinspre norii musonului,
Pică stropi de ploaie.
Hai sus, învățatule, îngrijește-ți gospodăria,
Apa se va duce curând.
Fă-ți araci din văzduhul și auzul lăuntric
Seamănă bobul de grâu al sinelui
Nu lăsa raza îndoielii să se strecoare-năuntru
Seamănă bobul de Naam*.
Patru paznici în fiecare în cele patru direcții
Să nu lase cerul la bob
Du roada la conacul stăpânului
Cedând toată truda muncii.
Împreună, cei cinci prieteni pregătesc prânzul
Muni și Gyani urmează să fie mâncați.
Ascultă căutătorule, spune Kabir,
Seamănă bobul de Naam.
(Poeme – XXIII).
*Sunetul fără sunet dinlăuntrul fiecărui om
(Din vol.”Țes pânza Numelui Tău – Cânturi”)

Alexandru Philippide - Fluturi În Zadar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am început să mă despart de mine
Mă simt mai liniștit. E frig. Afară
Nu știi: e toamnă, ori e primăvară.
Iar plouă? Nu. E vânt pe străzi. E bine
C-am început să mă despart de mine.
M-am săturat de mine până-n gât,
Privesc în suflet, casc și mi-e urât,
Mă plimb prin mine ca un exilat
Și mă cutreier iar în lung și-n lat
Și caut iar, și caut iar, și știu
Că nimeni nu-i. Și fluier a pustiu.

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 25

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Enorm și orbitor, răsăritul soarelui pe loc m-ar răpune
Dacă îndată și pururi n-aș putea să-l înfrunt
cu răsăritul soarelui din mine.
Și noi răsărim enormi și orbitori ca soarele,
Ne-am făurit propriul nostru univers,
o, sufletul meu, în liniștea și răcoarea zorilor.
Glasul meu urmărește ceea ce ochii-mi nu pot atinge,
Cu rotocolul limbii mele înconjur lumile
și sferele lumilor.
Cuvântul e geamănul viziunii, reciproc se măsoară.
Mereu îmi dă ghes și mă-npunge:
Walt, ești prea plin, de ce nu le dai drumul?.
Ascultă, am să-ți spun de ce, nu mă mai chinui,
pui prea mult preț pe exprimare,
Cuvântule, știi tu oare câți muguri ascunzi?.
Ei așteaptă-n tenebre, feriți de ger,
Noroiul se retrage la chiotul meu profetic.
Eu la temeiul cauzelor cobor ca să-i scot,
Cu știința părților mele vitale acordată
la cheia tuturor lucrurilor: fericirea.
(Oricine m-aude, fie el, fie ea,
să iasă-n întâmpinarea acestei zile.).
Meritul meu final este refuzul de a dezvălui
Ceea ce sunt într-adevăr,
Măsurați lumea cu compasul, dar pe mine
compasul vostru să nu-l încercați,
E destul să v-arunc o privire și vorba
și curajul vi se taie.
Cuvântul și scrisul vostru nu mă pot dovedi,
Dovada mea și a celorlalte lucruri rămase
o port cu mine pe obraz întreagă,
Cu buzele strânse, o șoaptă-i de ajuns contra tuturor
scepticilor.