Oscar Wilde – Silentium Amoris
Cum văpăiata soarelui cununăGrăbește palida, învinsa lunăSpre negrul ei abis, mai înainteDe orice cântec de privighetori,În fața ta, frumoaso, n-am cuvinte;Tac dulci cântări și mi se-aștern palori.Și când pe șesul gol, în seara pală,Pe-aripe aprigi vântul dă năvalăȘi frânge trestii mari când le sărută,Fiind chiar flautele lui de cânt,Furtuna pasiunilor m-a frânt:Iubind prea mult, iubirea … Citește mai mult