Salvatore Quasimodo – Și Haina Ta E Albă
Cu capul înclinat mă privești,și haina ta e albă,și un sân se ivește abia din danteladesfăcută pe umărul stâng. Mă biruie lumina, ea tremură,și-ți atinge brațele goale.Te revăd. Cuvinteaveai închise și repezi,ce puneau inimăîn povara unei viețicu gust de circ. Era profund drumulpe care cobora vântulîn anumite nopți de martie,și ne trezea necunoscuțica prima oară.