sfinții dintre vii

E liniște, duminică și seară,Iar gândurile toate-au amuțit,Pierdute într-un timp obișnuitCu pacea dintr-o casă de la țară.Cei doi, trăind acolo de o viață,Se rătăcesc în pași prin amintiriȘi mai zâmbesc atunci când năluciriCu ce-au trăit demult, îi mai răsfață.El se mai luptă, pe furiș, cu somnul,Ea mai întoarce câte-un lemn în foc,Iar timpul își găsește-n … Citește mai mult