Rainer Maria Rilke – Livezi XLIV – 3

Urcându-și sevele în capilare,bătrânii-i vor simți curând dogoarea,anul prea aspru care n-or să-l urce,și care-n ei vor pregăti plecarea.Al lor trup (atacat de elanulfirii crude, ce pare oarbăla faptul că arterele mai beaudar nu suportă forța care-mbată).refuză mult prea brusca aventură;încearcă adaptarea, dar neîncrezător,găsește un alt mijloc, mult mai ușor,pământului acceptă împăcat să se supună.

George Gordon Byron – Eutanasia

Când Timpu-aduce într-o clipăSomn fără vis celui plecat,Uitare! Blânda ta aripăTu să ţi-o mişti peste-al meu pat!Să n-am la cap amici sau rudeBocind sau nu că sunt lovit:Nici fete-având genele udePărând c-au sufletul zdrobit.Ci-n pace să mă-nghită glia,Fără aceşti îndoliaţi:N-aş vrea să tulbur veselia,Să plângă-amicii înfioraţi.Oftatul de-ar putea IubireaSă-l curme blând, că nu-l suport,Îşi va … Citește mai mult

Georg Trakl – La Moartea Unei Bătrâne

La ușă-ascult cu groază deseoriȘi intru, simt că fuge cineva.Pe lângă mine ochii-i visătoriPrivesc de parcă-aiurea m-ar vedea.Și ghemuită-ascultă ea, pe cândDeparte obiectele din jur îi par.La geam aude-un zvon și tremurândCa un copil fricos ea plânge iar.Prin părul alb sleită-și trece mâna rarȘi-ntreabă cu ochii stinși: Să plec mi-e dat?Și aiurează: Candela pe altarS-a … Citește mai mult