Grigore Vieru – Papuceii Sfădăuşi

Seară-n tindă, de la munci,Se adună mulţi papuci.Şed perechi, îngemănaţi,Cum le stă frumos la fraţi.Numai papuceii tăiTare-s sfădăuşi şi răi.Şade unul pe sub pat,Altu-n uşă depărtat.Bosumflaţi, nici nu-i cunoştiDacă-s mici şi dacă-s proşti!Eşti mai mare, de ce taci?Tu de ce nu mi-i împaci?!

George Gordon Byron – Beppo – Strofa – LXXXV

Deci, Laura știind că-i păgubităS-o prindă zorii, după ce la balDansase șapte ore-nghesuită,Se pregătea să plece. Cu-al ei șalStătea, alături, contele. GrăbităDădea să iasă, când… minut fatal!Nătângi, gondolierii puși pe sfadă,Pe-un loc oprit se îmbulzeau, grămadă.