Eugenio Montale – Serenada Indiană – II
De-ar fi viața-ți cea care mă ținepe praguri – aș putea să-ți dau un chip,să-ți năzăresc figură. Însă nu,nu e așa. Polipul ce-și strecoarătentaculi de cerneală printre stâncide tine vrea să se slujească, îi aparții.Și nu știai. Ești el, și te crezi tu.