Stephane Mallarme – Se Întristase Luna
Se întristase luna. Albi serafimi plângândCu-arcușu-n mâini, prin somnul florilor curgândScoteau din cupa tăinuită a-mbolnăvitelor violeSuspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.Era sfințita zi a-ntâiului sărutȘi visul crud din suflet mi-a păscutSorbind din plin balsamul tristeților păgâne,Ce fără de regrete în veci de veci rămâne.În inima din care un suflet a culesUn vis. Și rătăcind … Citește mai mult