Johann Wolfgang Von Goethe – Dornburg
Septembrie 1828.Când în zori grădină, munteSe desfac din văl de ceațăȘi pestrițe flori mărunteSă-și aștepte doru-nvață;Când eterul nori cu rândulSpre senina zi îmbieȘi când vânt din est suflându-lCalea soarelui o scrie;Când, vrăjit, nalți mulțumireCerului înalt și mare,Soarele, la despărțire,Aurește-ntreaga zare.