senzorial – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Teleportare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ating, din alte timpuri, chip şi trup
pe folia-n revelator de alb şi negru,
sau îmi palpez culori, ce mi le rup;
transpus film, folie din mine, un integru.
Am simţul fizic, pertinent convins
că poza nu-i expunere simplistă;
e-o parte, pojghiţă, d-existul prins,
teleportat.. nano-fugarul ce există.
Sunt electroni din mine-ntr-un vizor,
mă-mprăştiind, de-am şansa, printre case;
prelins infim p-ecranul de televizor..
un material, o sticlă-n carne ş-oase.
Oglinda nu-i o simplă oglindire,
e sigur purtătoare, o interactă.
Nu-i doar un rezultat de potrivire;
e interfaţa-mi, cromozom.. Cu ea mă poartă.
E cum mirosul, nenăscut, doar simţ,
e-un teleport de iz, un duplicat
minuscul, o materie-n presimţ
în nări, axoni, în creier.. partajat.
S-atingi cu mult fior şi film şi poză
şi-oglinda de-un plecat!.. Să-l simţi din trase!..
De-adulmeci din miresmele de roză,
le ai în piept.. fărâmă din terase!.
Atingeţi-vă-n dor de ilustrate
-pelicule, imprimate-n negru, ardent,
hârtii, celuloid, retină, nestemate-
nu-s fum trecut, sunt chimic element!..
.. Şi vis nu poate fi doar o himeră,
imaginea-n materie e o purtătoare,
cum mingea pare-a fi un gol de sferă…
da-i conţinut, extins într-o teleportare.
Sclipirea.. doar lipseşte ca volum;
să fii şi-aici şi-acolo, în integral
instantaneu, real şi gând, atunci-acum,
teleportat micron şi sol şi sor.. Astral!
03. 06. 2011

Gabriela Melinescu - Vorbirea Unei Fete Mute

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mirosul în mansarde vine într-un val.
Întrece corpul care urcă scara.
Sufletul vine înaintea
caselor și mușchilor de cal
și îți dilată tremurată nara.
Cum aburul dintr-o fierbinte cană,
cum fumul din încins ulei,
mirosul vine stors dintr-o ființă
cu tot ce strict îi aparține ei.
Miros de rădăcini zvâcnind
adulmecate de greșeala noastră
de a le despărți de trup,
miros de carne lichidă, albastră.
Duhori de fiară din care s-a smuls
puterea ei și-am îmblânzit-o iute,
miros deasupra laptelui nemuls,
vorbirea unei fete mute.
Și înspăimântător mirosul tare,
pe care-l bănuiești din cer
târându-se în bolile divine,
intrând în spațiile lucrurilor puse-n ger,
ramificând articulațiile lor feline.

Marin Sorescu - Am Zărit Lumina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am zărit lumina.
Am zărit lumina pe pământ
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Și atâta lumină încât
Crește iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul..
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești.
O cafea neagră voi servi, totuși
Din mâna ta.
Îmi place că tu știi s-o faci
Amară.

Charles Baudelaire - Corespondențe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Natura e un templu cu vii coloane care
Scot uneori cuvinte confuze, ne-nțelese;
Prin codri de simboluri petrece omu-adese
Și toate-i adresează priviri familiare.
Ca niște lungi ecouri ce se unesc profund
Într-o misterioasă, adâncă unitate,
Întinsă ca lumina, ca nesfârșita noapte,
Parfum, culoare, sunet de-a pururi își răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Ca tonuri dulci de flaut, ca niște verzi câmpii,
– Iar altele sunt mândre, bogate, prihănite,.
Având întinderi vaste de lucruri infinite,
Cum ambra, moscul, smirna, tămâia se degajă,
Slăvind ce mintea-ncântă și-a simțurilor vrajă.

Fernando Pessoa - XXVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(text aparținând heteronimului Alberto Caeiro).
Am citit astăzi aproape două pagini
Din cartea unui poet mistic,
Și am râs asemenea cuiva care a plâns multă vreme.
Poeții mistici sunt filozofi bolnavi,
Iar filozofii sunt niște oameni nebuni.
Întrucât poeții mistici afirmă că florile simt
Și spun că pietrele au un suflet
Sau că râurile intră în extaz sub clarul de lună.
Numai că florile, dacă ar avea simțuri, nu ar mai fi flori,
Ar fi oameni;
Iar dacă pietrele ar avea un suflet, ar fi lucruri vii, și nu pietre;
Iar dacă râurile s-ar extazia sub clarul de lună,
Râurile ar fi niște oameni bolnavi.
Trebuie să nu știi ce înseamnă flori și pietre și râuri
Ca să vorbești despre sentimentele lor.
Ca să vorbești despre sufletul pietrelor, al florilor sau al râurilor
Înseamnă să vorbești despre tine însuți și despre propriile-ți false gânduri.
Mulțumită lui Dumnezeu pietrele sunt doar pietre,
Iar râurile nu sunt decât râuri
Și florile numai flori.
În privința mea, îmi scriu proza versurilor mele
Și-s mulțumit,
Fiindcă eu știu că înțeleg Natura din exterior;
N-o înțeleg din lăuntru
Fiindcă Natura nu are lăuntru;
Altfel ea nici n-ar mai fi Natură,