Dragoş Vrânceanu – Au Crescut Secolele

Au crescut secoleleîncet sau mai iute –uneori în letargie,alteori izbucnind în clipemari cât sorii din stihie.Au dat şi înapoi,trăgându-se-n pădurişi astupându-şi cu mânauriaşele guri.Apoi s-au revărsat cântecele câteodatăpeste câmpie,ca Dunărea umflată.Au crescut secolele mereu –într-una greu,sub vânt, sub ploaie, sub arşiţa mareca un pântec de săpătoare.Au crescut secolele de norod,Până la rod.