sechele – Versuri.pro

C? - Mă Cheamă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zilele trec când ai motiv și caută iluzii
Entuziasmat că nu trăiesc pentru ceva anume
Trăiesc în această lume canibală
Și scuip cu aceeași grijă materială (deci treci???)
Nu-s frizer, dar v-aș rade pe capete,
când vă-ndopați de caviar, la summit-uri pe tema „foamete”!
Aș râde cu lacrimi, da’ nu-mi vine,
mă uit în jur și nu-i bine, vă-njur, când scuip rime.
Nu toți ochii-s închiși, nu toate gurile tac,
cât am picioarele – merg, și, cât am mâinile – fac!
Și știu că ți-e greu s-accepți oameni ca mine,
care mereu vor sta drepți, cerându-ți să-i respecți.
Deci nu-mi vorbiți mie de legi, mă f*t în ele,
mai bine, hai să vă zic eu ce zic legile mele:
Mă cheamă c* că de la sechele am ajuns pe somnifere,
F*te-m-aș în ele,
Dorința de putere combinată cu durere
Naște paradoxul fals că fericirea e plăcere.
Timpu-i rutină sublimă, există, partea tristă e
Că-i doar o repetiție sinistră
Și odată ce persistă apare blocaju’
Nu pot să explic mă limitează limbaju’.
Nu-s filosof mi se pare mai degrabă
Că sunt altă conștiință care-și caută de treaba
Afirmă și neagă, e albă sau neagră
Dualitatea asta-i cam bolnavă mă seacă
Acuma zic de Dumnezeu sau de matrice
Ca un organism perfect, etern, spiralat, ferm
Echilibru suprem și tot ce suntem
Tot ce trăim și tot ce vedem.

Bazooka - Balada Depresiei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bă, bă, ECHO, eu nu mai pot, să-mi bag p***a
Eu sunt în depresie, mă
Du-te mă-n p***a mea
Bă, hai mă, cred că, cred că am găsit o modalitate să scăpăm de depresie, bă
Du-te mă-n p***a mea
Hai mă-n p***a mea, ai încredere-n mine.
Omoară-te, îi un sfat, nu un vers (Șf)
Nu-nsemni nimic pentru univers
Trec zile triste, fug din calendar
Stau în fața geamului, spart, așteptând să dispar (Uh)
Iară-s în depresie, iară plâng pe gresie
Vă rog ridicați-mă, n-o zic pentru atenție
Plâng, plâng, plâng
Am doar pită cu pateu
Plâng, plâng, plâng
Și merge greu la WC-u
Plâng, plâng, plâng
Și mai mere înc-o tură
Plâng, plâng, plâng
M-o adoptat mama natură.
Omoară-te, îi un sfat, nu un vers (Ah)
Nu-nsemni nimic pentru univers (Și din nou)
O să plâng toată ziua la bancuri cu Bulă (Și tu și mă-ta)
Haideți să plângem toți împreună
Omoară-te, îi un sfat, nu un vers (Zici că-i colindă)
Nu-nsemni nimic pentru univers
O să plâng toată ziua la bancuri cu Bulă
Haideți să plângem toți împreună.
Am 22 de ani de viață, 20 de ani de plâns
O să plâng și în sicriu ca să știu că mi-o ajuns
Am plâns în somn o dată și era să mă înec
Plâng de trei ori pe zi și încă vreau să mă întrec
Deși-s foarte gras nu mai am apetit
Viața nu-i faină, nu știu cine te-o mințit
O să plâng toată ziua, nu aveți ce-mi face
M-am trezit depresiv de 20 de ani încoace.
Sechele, traume, tulburare psihică
Spasme, dezamăgiri, depresie clinică
Atac de panică, dispoziție depresivă
Apetit scăzut și vinovăție excesivă.
Plâng, plâng, plâng
Dă-mi, Doamne, o supă
Plâng, plâng, plâng
Să pot să mă cac după
Și plâng, plâng, plâng
Plâng atât de mult încât
Plâng, plâng, plâng
Ce bine-mi vine ștreangu’ la gât

Bitza - Pierdut într-o Lume Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

I:
Mă simt pierdut într-o lume mare,
Mă simt tentat să calc totul în picioare
Încep să rămân fără argumente
Și trag concluzia că trebuie să trec la planul B..
De la Bitza
Îmbătrânesc și-mi dispare tot mai mult din frică
Și scriu cuvintele, mi se transformă-n arme
Cum ți se schimbă sufletul în fața unei drame
Încerc să mă ridic,
Căci mi se schimbă sufletul mai nou aproape zilnic
Nu te omoară deci te face mai puternic
Și zic: am încetat de mult să critic, și tac
Chitic, nu mai zic nimic,
Căci binele devine un alt subiect empiric
Discuția despre el, o mare crimă
Am inima intrată-n moarte clinică.
Refren (x2) :
Sunt pierdut într-o lume mare
Sunt tentat să calc totul în picioare.
II:
Încep să îmi dau seama că nu-i bine
Faptul că am vibrații negative de la mine
Că îmi e frică să-mi ascult albumele,
Că nu mi-am depășit sechelele
E vina mea și tre’ s-o recunosc
Că nu-s puține clipele în care am fost prost
Și că am fost jegos cu unii dintre-ai mei
Și că ar trebui să cer iertare la multe femei
Urmează partea tristă,
Că uneori nici eu nu îl halesc pe Bitza
Am fost mulți din Mihai și am rămas la fel
Chiar dacă între timp a apărut și el
Rămân fără cuvinte-i dureros
Momentu’ asta, sunt cam întors pe dos
Las arma jos, armura jos n-o dau
Căci am schimbat în drum pe mulți fără să vreau.
Refren (x2).
III:
Nu mai scriu de mult cu pixul
Sângele mi-a devenit instrumentul
E flow-ul meu direct, din inima cu rima
Mai important decât ăla de-l dai pe gură
Aș vrea să opresc zumzetul
Neîncetat, care-mi rupe capul
Am înțeles că unii nu mă plac
Le cer iertare și îi rog să mă scoată din pick-up
Nu am cum să mă schimb
Am irosit pe vise prea mult timp
Și chiar dacă cei ce mă trag în jos sunt frații mei
N-aș fi putut să fac nimica fără ei
Îmi doresc liniștea
Am armistițiul care poate să aducă pacea
Viața e călătoria, destinația-i cerul
Mi-am readus la viață îngerul.
Refren (x2)