Gabriele Dannunzio – Seara Fiesolană
Cuvintele mele proaspete-n searăsă-ți fie precum foșnetul de foaiede dud când o mână-l desfoaieîn taină și-ntârzie lentpe scara înaltă, -nnegrităproptită de trunchiul de-argintcu ramuri golașecând Luna e gata de-acum să aparăși-mprăștie-n jur un văl de azurce visele noastre-nfășoarăse simte boarea câmpieide ea scufundată-n fiorul nocturnsorbindu-și din ea mult dorita ei pacefără s-o vadă.Lăudată fii pentru … Citește mai mult