seara de atunci

Când seara înecase aguzii din grădinăȘi fânul, verde barbă, murea în luminiș,Ți-am dat, ofrandă rară, în galbena luminăSufletul – ca pe-o undă de soare și pietriș.Pădurea clătinase atâtea vise; însăNoi obosiți și totuși iluminați de ochiiCe îi simțeam aievea în fața noastră plânsă,Ne-nfioram de vânturi, abur ușor de rochii.Eu am tăcut deodată. În dreapta, mă … Citește mai mult