scurgerea timpului – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Timpul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce stupidă, de neiertat eroare,
că omenirea a inventat
timpul..
şi-acum moare.
Şi de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul..
de ce l-am calculat?.
L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere,
timpul..
ce n-ar fi existat.
Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri în materia-n periplu,
timpul,
ce pleacă mai ales.. nu vine.
Aşa vrem noi s-avem măsură,
pentru că vrem s-o avem ca o tortură,
timpul..
un sfârşit de sine.
Ce oroare lamentabilă,
definitiv irevocabilă!
Timpul..
n-are resetare!!!

Eugenio Montale - Ruit Hora

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ruit Hora, ce tragică încurcătură.
E prea înceată ora ca să fie un fulger,
acea prea scurtă clipă ce-ar umple de ridicol
tot restul.
Dar ora este sclipăt pentru acel ce-ar vrea
să stea pe scoarța terrei drept pe picioare
și nicidecum pe-o minge care se dă de-a dura
în spațiu acesta care necunoscând sfârșitul
nici sens nu poate să aibă. Acesta
îl are doar ceva finit, dar fără margini
și e ca o dorință, perfect.
O bătaie de cap în plus, inevitabilă – și chiar de spaimă.

Omar Khayyam - Din Pragul Aurorii Cocoșu-Ți Amintește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din pragul aurorii cocoșu-ți amintește / Că s-a mai scurs o noapte din scurta ta ... →

Ion Pillat - Panta Rhei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Spumă, fulg, vânt, val, nisip și ploaie,
Clipe uitate, ceasuri pierdute, zile și ani –
Totul se scurge, totul mă lasă, fuge și moare
În necuprinsul, în nesfârșitul tău ocean.
Cum s-opresc fața mea în oglindă?
Seara brumată, apa viorie, mi-o fură din ochi.
Vremea nălucă mă prinde în tindă,
Doruri uscate foșnesc prin vechile rochi.
Brațul iubitei, zâmbetu-i, păru-i,
Mâna le-atinge și trece prin fum.
Visul subțire în care mai stărui
Vraja de astăzi, zorii, amurgul: flăcări și scrum.
Versul acesta îl vrei pe piatra veciei –
Ștearsă, tocită, nu ține nici vorba, nici pas;
Ard numai ochii sfinți ai Mariei
Tainic pe-al lumilor iconostas.

Nicolaus Lenau - Zădărnicie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zădărnicie-i totul, îmi dau seamă!
O goană-i viaţa, neînduplecată,
Spre ţeluri pururi noi. Şi vlaga toată,
Cu orice pas pe drum ni se destramă.
Ajunşi la ţelul cel din urmă, dacă
La fel de sprinten ne mai e piciorul
Ca-ntâia oară când ne luasem zborul
Am mai putea să râdem, ca-ntr-o joacă.
Dar o putere oarbă, ceas cu ceas,
Ne poartă-n drum, mereu, ca pe-un urcior
Crăpat, în care apa ce-a rămas.
Prin fundul spart se scurge-ncetişor.
Gol, setea noastră n-o mai potoleşte,
Şi, ca biet ciob, în vreun gunoi sfârşeşte.