Mihai Eminescu – Scrisoarea I
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și-n odaieLuna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoateDe dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneciȘi gândirilor dând viață, suferințele întuneci;Mii pustiuri … Citește mai mult