scrisoare pierduta – Versuri.pro

Sikeratscriptum - O Scrisoare Pierdută

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Atarax:
„Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare,
N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se-nalță pân’ la ceruri din a lumii deșteptare,
Ca o lungă salutare
Cătr-un falnic viitor? (Alecsandri)
Nu mai auzi nimic când limba sângerează în stâlcitură,
Românescul steag nu mai e perdea în prag,
E-o zdreanță spălăcită ce-atârnă zbârcită
C-un ciocan și-o coasă cârpită.. pe frontispiciu.
Colo și colo, dincolo de ziduri publice
Valorile sunt îngropate pe sub bănci
De către mâini urâte ce se prostesc în mită.
O mână leneș ține cartea.. se prăfuiește,
A doua harnic întinde banu.. nu mai tihnește.
Prostu’ de român-basarabean râde cu poftă!
Ce hal! căci, „grăiește moldov’nește”!
Rânjește, rânjește, aia defapt e oglindă!
Iar mutra și vorba ți-e cam scârboasă,
Deci, încetează cum zici tu „moldovanule”
.. și gândește!
Asta-i o scrisoare semnată de-o nimica toată,
Asta mai fâlfâie pe-aici, dup-a graniței poartă.
O scrisoare rătăcind strigă spre cei plecați
Întâmplările copiilor rămași singuratici.
-Despre ai tăi?.. păi, ce să zici?
E frumoasă, dar ceasurile nu gem în fotografie,
Căci, fetița și băiețelul de-atunci,
Nu-ți mai sânt niște pici, au crescut,
Au acum alte nevoi și le lipsesc prea multe.
Neajunsul ajunge șiroi, dar cel mai greoi,
Sărutul tău pe-obraz înainte de plecare,
O strângere de mână și un sfat pe mâine
Le lipsește! le lipsești tu!
Le lipsești tu! căci, odorul nu-ți mai duce dorul
Când pe banii trimiși de tine
Se îngrașa porcul! TU, ce faci?! Nu te are pe tine, n-are educație
Ș-îl mângâi pe piept cu bancnote?!!
Însă-n valizele plecării ai smuls și te-ai azvârlit,
Haina plânsă de inima dezbrăcată a unui copil zgribulit.
(Zeci de mii de lacrimi).
Refren:
Zeci de mii de lacrimi, vărsate pentru mii de mame,
Sigur că vine potopul dup-atâtea bocete pe rane.
Un mizer de oameni ce-au rămas pe plaiul nostru,
Deșteaptă-te basarabene, ascultă, nu rânji ca prostu!.
Zeci de mii de lacrimi, vărsate pentru mii de mame,
Sigur că vine potopul dup-atâtea bocete pe rane.
Un mizer de oameni ce-au rămas pe plaiul nostru,
Deșteaptă-te basarabene, ascultă, înțelege, nu rânji ca prostu!.
Eretic:
Vă scriu această scrisoare ce va pieri in mine..
Sunt rătăcit.. nimeni nu mă mai susține.
Aș dori să simt căldura.. dar e prea departe.
Am uitat-o.. nici ea nu-mi mai face parte..
Vreau să-mi vărs sufletul fericit în lume..
Dar nu-l am.. am doar amintiri străbune..
Scrise-n mii de poezii ce vă duc dorul
De un poet fără nume ce și-a înghițit fiorul..
Și acum îl frământă o-ntrebare din adânc..
Scumpe, dascăle, cum mi-ai putut lăsa sufletul sărac și flămând
Cum ai putut? Spune-mi? să nu-ți repet greșeala..
Ai plecat în lume.. mai lăsat vorbind cu coala..
M-ai lăsat să-mi învăț singur din școala vieții,
M-am alinat în amintiri ca demenții..
Când în locul vostru mă-ncălziau podul și pereții..
Iar acum vărs pe foi sudori să vă desenez cărarea înapoi,
Fiindcă acum, fără voi, într-un roi de gânduri
Și penelul mi-i greoi.
Refren:
Zeci de mii de lacrimi, vărsate pentru mii de mame,
Sigur că vine potopul dup-atâtea bocete pe rane.
Un mizer de oameni ce-au rămas pe plaiul nostru,
Deșteaptă-te basarabene, ascultă, nu rânji ca prostu!.
Zeci de mii de lacrimi, vărsate pentru mii de mame,
Sigur că vine potopul dup-atâtea bocete pe rane.
Un mizer de oameni ce-au rămas pe plaiul nostru,
Deșteaptă-te basarabene, ascultă, înțelege, nu rânji ca prostu!

Costel Zăgan - Lumea, O Scrisoare Pierdută de Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ați rămas tot haimanale
Posteritatea degeaba a trecut
În fine Caragiale după Caragiale
are-un public surdomut.
Posteritatea cică a trecut
ca un tren grăbit prin gară
cu averse de strănut
pe-o batistă vai murdară.
Ca un tren grăbit prin gară
În fine Caragiale după Caragiale
ne întreabă într-o doară
ați ajuns toți, mă, haimanale.
Mai jucați în piesa mea
sau de fapt lumea e ea.
Costel Zăgan, Cezeisme (1 mai 2008)

Traian Demetrescu - Șireata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ea caută în sân scrisoarea,
Pe care-aseară i-am cerut-o;
Și deodată-ngălbenește
Șoptindu-mi: „Am pierdut-o!”.
Dar când mă uit adânc în ochi,
S-o văd că minte nu e greu;
Și liniștit o rog atuncea,
S-o caut eu.

Alan & Kepa feat Francesca - O Scrisoare Pierdută

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Alan:
Lasă regretele de o parte
Poți să urci, să cobori, contează să mergi mai departe
Să nu uiți cine ești nici când simți că obosești
Că așa ți-a fost scris, acum învață să citești
Îți descoperi greu scopul
În lumea-n care banii deschid uși ca DIICOT-ul
Nu poți avea totul, dar ca să-ți iei locul
Luptă sau pupă pantoful.
Să te aștepți să ți se dea doar că ceri
E ca și cum ți-ai face planuri pentru ziua de ieri
Unii au, alții n-au, ești prins între două lumi
Unii sunt ținuți în palmă, alții sunt ținuți în pumni.
Cu nasul pe sus, de parcă-ar respira alt aer
Când unii copii la cină mănâncă doar bătaie
De la artă la gunoaie, ești exact ce lași în urmă
Până la urmă, cam la asta se rezumă.

Hook:Francesca
Nu știu ce vrei, nu știu ce zici, n-am chef să te ascult
Eu știu ce vreau să fac, lumea vorbește mult prea mult
Nu, nu, nu mai vreau
Nu, nu, nu mai pot
Hei
Viața nu e un joc
(x2)

Kepa:
Pui demisia în plic
Ai dat foc la tot, nu-ți mai arde de nimic
Ai început să te complici
Vrei un serviciu bun, ca-l lui Djokovic
Când te cerți în oglindă
Sete de furie, frustrare și frică
Se vede stresu’, asta te doboară
Singurătatea e cea mai gravă boală
Vad prea multă indiferență când ar trebui să audă o țară întreagă tot ceea ce cânt
Nu sunt vorbe-n vânt,
Dar lumea-i ipocrită
Se înjură și se bate pentru apă sfințită
Plutim în derivă, uităm esența:
Oamenii de calitate fac diferența.
Unii promit, dar nu fac nimic concret
Te duc cu zăhărelul până dai în diabet.