C. O. D - Cafeneaua Viselor Pierdute

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un oraș uitat de lume, de critici nevăzut,
A luat naștere legenda scriitorului necunoscut.
Nimeni nu știa cine este, unde locuiește,
Lăsam cutiile de scrisori seara câte o poveste.
Unii nu înțelegeau nimic, alții foarte vag,
Am înțeles că voia să treacă al vieții prag,
Să descrie în amănunt ce este în depărtare,
Curios din fire, vedea moartea ca pe o reanimare.
Din pură întâmplare, a pornit pe căi astrale,
Suferind o mutație venită din contemplare.
„Oare e posibil? De ce e atât de curios?”
Mă întrebam… De atunci nu s-a mai întors.
Gazetarii i-au pus învățăturile în loc comun,
Cu titlul „Pierdut în amănunt, încerc să mă adun”.
N-a trecut mult până a apărut o nouă scrisoare,
Care spunea de renaștere și întâmplări interioare.
Subiectul părea unul fals, cules din imaginație,
Mulți îl criticau din lipsă de informație.
Lui nu-i păsa, adevărul îl părea umbrit de realitate,
Și în timp a devenit un simplu mit.
Provoca agitație între filosofi contemporani,
Contrazicea teoriile lor gândite în zeci de ani.
Dovadă că orice profesor a devenit narator,
În citate din carte ce nici azi n-are autor.
Citez: „Asasinarea prin impulsuri sentimentale
Trebuie numită crimă, ființele nu sunt egale”.
Inteligența dobândită din risipă calendaristică
Vorbește prin cuvinte, nu prin gestică.
Prăpastia universului prin care o numiți casă
Va șterge orice urmă lăsată de rasa voastră.
Cine a dat definiția omului, acum este un zeu
Ce a înțeles că „nimic” înseamnă „totul” mai mereu.
Un fragment cu patimi, ultimul scris al lui
Ce a răsturnat balanța gândului și al subconștientului.
În iarna anului ’40 s-a zvonit
O știre legată de mărturia ființei cu chip cioplit.
Un bilet a fost găsit într-o casă abandonată,
Semnat de cel căutat, deși nu s-a pierdut niciodată.
Totul a fost ținut ascuns, oare din ce interes?
Nimic nu avea sens, însă mesajul l-am înțeles.
Era vorba de o adresă fictivă, parcă inventată,
Unde moartea pentru oricine, devenea consoartă.
Am plecat grăbit, neținând cont de sentințe,
Nerăbdător și plictisit de multe consecințe.
Mii de urme în zăpadă, lăsați pași grăbiți,
Pe-o potecă îmbrățișată de arbori ciopliți.
Zăresc cu greu o ușă, din spatele ei se aude:
„Eu sunt. Bun venit în cafeneaua viselor pierdute”.

Zmeu' Ninja - Scriitor Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu stau în spate la concerte, parte din brigada veche
N-am făcut lecții de pian și cântam după ureche.
Dar ei nu știu că zmeu’ ninja’ e pe felie
Încă din ’97 când a prins drag de poezie.
Ce nu înțeleg ei e c-ar trebui să mor
Și să mă nasc a doua oară ca să fiu învingător.
Pete de sânge pe covor, stateam întins în dormitor
Am murit ca ascultător și m-am născut ca scriitor.
Tu n-ai să știi cine sunt, poți să mă crezi pe cuvânt
Că poza mea n-o să existe nici pe piatra de mormânt.
Am doar un singur gând să aduc pacea pe pământ
Și să știi că sunt aici atunci când m-asculți plângând.
Eu doar te vindec și nu o fac ca iarba sau ca vreun vin sec
O fac ca cea mai bună satiră sau ca pamflet.
Știu că pare suspect dar mi-am luat un angajament
Și-o să fiu mort demult atunci când m-asculți permanent.
Am răbdareeee sunetu-mi intră în timpane
El mi-a ținut de foame, de sete și de haine
Am privit artiști din umbră acum au devenit o umbră
N-au mai putut să îndure și au renunțat la muncă.
Refren:
Unu, doi mic check nu sunt aici ca să petrec
Eu sunt aici frate să te ridic atunci când calci pe bec.
Unu, doi mic check eu sunt artist independent
Încă mai tremur noaptea ca la primul meu concert.
Toți vor să mă renasc dar am inima pe dreapta
Și un simț olfactiv dezvoltat mai iute ca săgeata.
Încă mai crezi că mint când îți spun tot ce simt
Tu ești surd băiete n-auzi cât de bine cad pe beat.
Mereu grăbit, am și căzut m-am și lovit
Dar de fiecare dată m-am purtat diferit.
Am înțeles mesajul eu vedeam doar ambalajul
Și mă dezvoltam încet și fin ca tricotajul.
E noapte îi aud pe toți cum aruncă cu vorbe-n șoapte
Dar ce nu știi tu e că sunt plecat departe.
Fără barcă și arte, câteva foi și o carte
Și am să mă-ntorc cu un album care să vă dea pe spate.
E legea firii iubesc underu ca necrofilii
Tu n-ai să-nțelegi că-ți depășește granița gândirii.
Lupte ca pe Dealul Spirii că toți vor sânge ca vampirii
Și mă consum în fața lor dezavantajele sclipirii.
Am obosit, n-o s-o mai fac pentru mult timp
Că a devenit un alt viciu cu care m-am obișnuit.
Și acum că știi povestea mea, te rog spune-mi-o pe a ta
Eu sunt vocea din difuzor noaptea în camera ta.
Refren:
Unu, doi mic check nu sunt aici ca să petrec
Eu sunt aici frate să te ridic atunci când calci pe bec.
Unu, doi mic check eu sunt artist independent
Încă mai tremur noaptea ca la primul meu concert.

scriitor necunoscut – Versuri.pro

C. O. D - Cafeneaua Viselor Pierdute

Zmeu' Ninja - Scriitor Necunoscut