schimbari sociale – Versuri.pro

Cosmano - Sunt de Pe Vremea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt de pe vremea când nu era Pro TV și Antena
E Pistruiatul azi la 5 în parc la cinema!
Mă întreb de ce omul atunci era mai integru?
De ce pozele de când sunt mic sunt toate alb negru?
Era TV cu lămpi, doar trei canale, ce monoton
Nu era telecomandă, schimbai de la buton
Nu mai văd copii la joacă, nu mai e cine să țipe
Atunci făceam la fotbal coadă, așteptam 3 echipe
Sunt din vremea când încă se folosea soba
Sunt din vremea când Hagi îl loba pe Cordoba
Nu era nimeni în trend, toți se îmbrăcau clasic
Sunt de pe vremea când Mărgelatu era Florin Piersic
Sunt de pe vremea când încă nu exista consolă (PSP)
Sunt de când sucul Pepsi se numea Pepsi-Cola
Am crescut pe poeziile lui Eminescu și Coșbuc
Mă mândresc că nu fac parte generației Facebook!
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea când frații nu se urau
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea când frații se respectau
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea când făceam orice în jumate
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea jocului „Nu te supăra, frate!”
Sunt de pe vremea când puștii nu se uitau urât
Sunt de pe vremea când plecam jos cu cheia de gât
Nu erau SMS-uri, era cerneală ca să rămână
Sunt de când scrisorile erau scrise de mână
Nu erau mobile, se excludea cancerul ca risc
Sunt de când formam numărul la telefonul cu disc
Carpați fără filtru, alții își făceau din tutun
Sunt de pe vremea când se producea Dacia Lăstun
Nu ne permiteam mașină, mergeam pe biciclete
Sunt de când înregistram la casetofon pe casete
Sunt de pe vremea când femeile se mai puteau abține
Acum e vremea când prea puține mai sunt virgine
Sunt de pe vremea când le cucereai doar cu o floare
Acum le cucerești cu scârțâit de BMW la semafoare
Nu erau droguri legale, parcă era un aer mai plăcut
Eu sunt din generația cu cheia de gât

C. I. A. feat La Familia - Unde Sunt Bagabonții?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Byga:
Crescut la periferie, o vreme-am fost copil cuminte,
Vreme de care-mi aduc cu plăcere aminte.
Cum ne-anturam și povesteam de-ăia mai mari,
Câte făceau și cât ne și păreau de tari.
Îi vedeam prin cartier în figuri, pumnu-n de fier,
Acum ascund bătături undeva pe-un șantier.
Aceiași zmei ne luau bani la aparate,
Acum vânzători la boutique-uri, îngropați în rate.
Fără frică de nimeni, a? Dar vremea trece,
Acum triști taximetriști cu frică doar de „zece”.
Iar unii sclavi, acum distribuitori,
Sunt ăia cu papagal ce n-au reușit ca infractori.
Alții s-au descurcat, mulți au plecat,
Totuși prea puțini care s-au așezat.
Unii mai nebuni s-au apucat de cântat,
Incredibil câte s-au schimbat.
Rashid:
Unde sunt bagabonții? În fruntea majorității!
Vă revoltați, da’ îi votați ca idioții!
Dezvoltați cultul personalității
Și uite-așa nepoții devin moguli ai societății.
Și-arată colții când se simt amenințați,
Pozează respectabili și degajați.
Sunt șantajabili dar neșantajați,
Dețin controlu’ pentru a nu fi controlați.
N-au bani de dat, n-au datorii la stat,
Au bani de luat, implicit bani de spălat.
Au adaptat cam tot ce-au învățat pe stradă,
Într-un sistem grav bolnav, gata să cadă.
Aceiași oameni, aceeași foame de bani,
Au ajuns oameni de afaceri din bișnițari,
Au ajuns președinți de bănci din cămătari,
Deci unde sunt bagabonții? În Cotroceni sau Ferentari?
REF:
Spune-mi și mie unde sunt bagabonții,
Ia zi mă, unde sunt bagabonții,
Unde, mea, sunt bagabonții,
Păi chiar așa să ne fi cumintit cu toții?
Spune-mi și mie unde sunt bagabonții,
Ia zi mă, unde sunt bagabonții,
Unde, mea, sunt bagabonții,
Păi chiar așa să ne fi cumintit cu toții?
Puya:
Asta-i pentru bagabonți, pentru bagabonți,
Pentru bagabonții care ne susțin.
Așa strigam în mână c-o sticlă de vin,
Tupeu de borfaș era-n boxe la maxim.
Unde-s bagabonții? Io văd doar idioții,
Văd doar copiii care se văd mafioții.
În ’98 ți-o luai în bot în timp record,
Dacă vorbeai prost, lumea lua foc, n-aveai noroc.
Bagabonții sunt acuma virtuali,
Vorbesc cuvinte mari, dar sunt niște tartani.
Că toți se dau golani din spatele tastaturii,
Aduc injurii și d-asta mai mereu mă-nfurii.
Calme-toi, stai așa, nu exagera,
Nu mai amenința la telefon în, mea,
Bagabonții nu fac așa, ei fac belea,
Dacă erai ca ei, veneai aici deja.
Phila:
Hip-hopu’ actual 80% martalogi,
După ce că sunt bântuiți, mai sunt și pisalogi.
Tre’ să fii nebun acum să mai speri la vânzări de album,
Ok, tu crezi în tine, da’ mai crezi și-n Moș Crăciun.
Internetu’-i suprasaturat de-atâția consacrați,
Veterani cu coșuri, numa’ copii frustrați.
Mai au și tupeu s-aibă pretenție la remunerație,
Cam despre ce poți să-mi cânți tu mie când încă scoți o alocație?
Unde sunt bagabonții? Hai să ne revenim cu toții,
Cât să mai suportăm așa toți idioții?
Tocilarii ăștia de fac pe mafioții,
Dacă le-nchizi calculatoru’, le tremură chiloții.
E 2009, c…, e! Da-ți două palme,
Ieși afară din casă, nu vezi că timpu’ nu doarme?
Aici nu e pentru toți, nu mai e loc în lot,
Aici dacă nu poți, lasă-i pe-ăia care pot.
REF:
Spune-mi și mie unde sunt bagabonții,
Ia zi mă, unde sunt bagabonții,
Unde, mea, sunt bagabonții,
Păi chiar așa să ne fi cumintit cu toții?
Spune-mi și mie unde sunt bagabonții,
Ia zi mă, unde sunt bagabonții,
Unde, mea, sunt bagabonții,
Păi chiar așa să ne fi cumintit cu toții?
Sișu:
La Familia, micul Mexic scandalos, Sișu, Siaiei,
Dintre bagabonții pe care îi știu, unii vând kile,
Unii vând bile, unii au cuțite mari cât tine,
Unii au foi în cartier mai multe ca într-un copiator.
Nu scutesc efortul pentru a se îmbogăți în viitor,
Unii au idei și determinarea de a le pune în aplicare,
Livrează fără încetare subiecte pentru ziare.
Unii sunt determinați de sărăcie și mediu,
Într-un constantas sedius pe creier, fără remediu.
Vi se induce ideea de competiție din scutec,
Viața e o luptă spre-a evada din pântec,
Spre a face ravagii, eliberat din strânsoare,
Că suntem prădătorii cei mai eficienți de sub soare.
Doamne, nu spune-ne micul Mexic în continuare,
Că suntem animale, mușcăm competiții actuale și viitoare.
Fără încetare, cel mai slab pregătit moare,
Determinați de familie, copii, mame, părinți,
Împinși de la spate spre locul unu încă de mici.
Determinați de ambiții personale, nevoi materiale,
Determinați de dorința de a cheltui bani în zile cu soare,
Determinați de dorința, plăcere sau educație,
Atingem culmi nebănuite de civilizație.
Dar ținem cont de rase și ținem cont de clase
Și dacă ni se oferă ocazia, exploatăm nemilos mase.
Riscăm să primim un șaișpe, dar riscăm să pierdem șanse,
Oare unde-s bagabonții printre toate piz…e astea proaste?

Lucaci Florentin - Nu Mai Muncim în Fabrici și Uzine Ci în Mall-uri Dar Ne E Bine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu mai muncim în fabrici și uzine
Ci în mall-uri dar ne e bine
(Tați m-a întrebat la școală unde mai muncești tu acum și unde te mai duci tu dimineața).
Avem acum tot ce am dorit
Nu mai e însă nimeni fericit
Viața lipsită de griji a pierit
Copii pentru voi am muncit
Îmi amintesc prima oară
De mână vă duceam la școală
Era toamna frumoasă afară
Grădinile erau aur la țară
Aveam și servicii la oraș
Trenul mergea gratis cu nas
Aveam chiar și o mică mașină
Îmi rămâneau bani de benzină
Treabă făceam așa la duzină
Banii zburau pan’ la chenzină
Viața era mereu sărbătoare
Viața era ok pentru fiecare
Mai mare mai mic
Mai slab mai voinic
Mai slab pregătit
Sau chiar erudit
Nu-mi trebuiau multe să fiu fericit
Cu timpul toate au apus
Viața lejeră s-a dus
Muncesc mereu zi lumină
Nu mai am bani de benzină
Am o rablă pe post de mașină
Banii nu ajung pan’ la chenzină
Mi-e foame mereu
Și-n sufletul meu
E o tristețe adâncă
Haide copile mănâncă
Azi n-o să-ți dau bani de tramvai
Mergi la școală pe jos sandale de ai
N-am luat salariul de o lună
Mama ta ce-o să spună?
Tați m-a întrebat la școală
Unde mai muncești tu acum
Și unde te mai duci dimineața
Nu dau la nimeni socoteală
Unde lucrez nu vreau să spun
Ooo greu mai e acum în viață
Copile drag doar vezi tu bine
Nu mai muncim în fabrici și uzine
Ci în mall-uri dar ne e bine!